Cel mai adesea noi înșine suntem cele mai mari obstacole în calea reușitei. Mediul economic în care trăim este o provocare pentru toți și mai ales pentru cei care nu s-au adaptat noilor criterii care ne asigură supraviețuirea în orice condiții: adaptabilitatea, creativitatea, învățarea continuă și abilitățile diverse. Stabilitatea locului de muncă nu mai poate fi un dat și dacă nu ne-am adaptat așteptările în funcție de asta, riscul este să rămânem pe margine.

Dacă nu ai un loc de muncă și crezi că ai încercat toate variantele, dacă ești convins că oportunitățile din jurul tău nu sunt pentru tine și preferi să stai acasă până găsești jobul care să-ți ofere salariul pe care ți-l dorești, e posibil să te regăsești în una din situațiile de mai jos. Ele sunt greșeli pe care trebuie să le conștientizăm și apoi să le depășim când suntem în căutare unui loc de muncă.

Supraevaluarea competențelor

Un studiu recent despre studenți sau absolvenți din instituții de învățământ cu profil economic din 11 țări arată că peste 80% dintre tineri tind să își supraevalueze abilitățile și să aibă așteptări salariale peste nivelul oferit de angajatorii din România. În același timp, sunt nemulțumiți de educația formală pe care o primesc (56% cred că pregătirea la instituțiile de învățământ superior este slabă sau foarte slabă). De partea cealaltă, angajatorii susțin că tinerii au așteptări prea mari și contactul sumar cu piața muncii îi face să fie nepregătiți pentru realitatea primului job. [1]

Când cauți un loc de muncă, opinii de genul “sunt prea bun pentru a face asta” sau “nivelul de salarizare este sub nivelul la care mă consider” te fac să respingi multe opțiuni care poate ar fi fost benefice pentru dezvoltarea ta profesională. Asta nu înseamnă să accepți un loc de muncă sub nivelul competențelor tale reale. Însă pentru a ajunge în punctul în care să le apreciezi, ai nevoie de cât mai multe experiențe de lucru reale, fie că înseamnă voluntariat, implicarea într-un proiect de scurtă durată, un stagiu de practică de câteva luni sau un job full-time. Între subestimare și supraestimare, modestia este cea mai bună cale.

Giorgio Armani, înainte de a deveni un designer cunoscut, a vândut haine în magazin și a fost asistent de fotograf. Celebra Oprah Winfrey, prezentatoare, producătoare și actriță milionară, a fost casieră la un magazin care vindea legume până să ajungă la primul job care a propulsat-o în carieră – prezentatoare de știri la o stație locală. Exemplele de astfel de persoane care au acumulat diferite experiențe înainte să încheie școala sunt și în România: Raed Arafat care a pus bazele celui mai bun serviciu de urgență (SMURD) a făcut voluntariat la pompieri și apoi la urgențe încă de la 16 ani. Radu Georgescu, antreprenorul IT în serie care a creat grupul GECAD, a început vânzând calculatoare din ușă în ușă și reparându-le.

Ce au în comun toate aceste exemple? Trei lucruri importante: modestie, determinare și acțiune. Modestia înseamnă să-ți amintești că încă știi puține și chiar dacă te crezi bun, ai multe de învățat de la cei din jurul tău. Determinarea înseamnă să-ți urmezi obiectivul, chiar dacă te confrunți cu uși închise, umilințe sau descurajare. Acțiunea este ceea ce faci efectiv, după ce ai încetat să mai spui celorlalți “de mâine mă apuc”, ”am de gând”, “mi-ar plăcea să…”.

Prin urmare, supraevaluarea competențelor te va duce mereu către o evaluare eronată a propriei persoane și către un scenariu nerealist: îți închipui că poți face multe, însă până nu pui în aplicare, nu poți ști. Până la urmă, un lucru făcut este mai bun decât perfecțiunea. Singura cale să-ți pui la încercare ceea ce crezi că ai este să încerci. Și apoi să încerci din nou.

Statul acasă e o soluție mai bună decât acceptarea unui job sub nivelul meu

Aproape un sfert din tinerii cu vârste între 15 și 24 de ani sunt șomeri [2]. Jumătate dintre aceștia trăiesc în mediul rural și preferă să stea acasă din cauza lipsei de oportunități atrăgătoare în comunitate și a salariilor mici [3]. De cealaltă parte, 60% dintre angajatori susțin că nu angajează astfel de tineri din cauza lipsei de interes și a motivației.

Adevărul trebuie să fie la mijloc: fiecare parte are așteptări neîndeplinite de la cealaltă. Soluția pentru a depăși impasul este o concesie din partea ambilor actori. Pentru a schimba percepția angajatorilor, tinerii trebuie să iasă din zona de confort temporar a lipsei de inactivitate. Șomajul nu este o rușine, mai ales având în vedere dinamismul pieței și, deci, instabilitatea. Statul acasă poate fi, astfel, o soluție, însă una temporară, care oferă un răgaz pentru descoperire, învățare, căutare și formare continuă. Lipsa unui loc de muncă nu trebuie să însemne resemnare, dar cele mai multe persoane aflate în șomaj se confruntă cu efecte psihologice importante, precum pierderea sentimentului de utiliate, a stimei de sine și a optimismului cu privire la viața profesională. Lipsa unui program organizat și a activității poate favoriza apatia, depresia și cu cât perioada de șomaj este mai mare, cu atât încrederea în propriile forțe scade mai tare.

Steve Jobs, celebrul fondator Apple, a fost concediat din propria companie în anii ’80, înainte să fondeze o nouă companie de succes, NeXT și să revină în anii 90 pentru a ridica Apple din pragul falimentului. Așa cum mărturisea antreprenorul, sentimentul inițial după ce a părisit compania fondată de el, a fost acela de eșec public. Însă eșecul a fost temporar și Jobs a intrat în cea mai creativă și productivă perioadă a sa. În discursul adresa studenților de la Universitatea Stanford din SUA, Steve Jobs spunea: “Timpul vostru e limitat, așa că nu-l risipiți trăind viața altcuiva. Nu vă lăsați conduși de dogmă, adică nu trăiți din ceea ce gândesc alții că ar trebui să faceți. Nu lăsați zgomotul opiniilor celorlalți să acopere vocea voastră interioară. Și, cel mai important, aveți curajul să vă urmați inima și intuiția. Cumva ele deja știu ce vreți să deveniți. Toate celelalte sunt secundare.”[4]

E adevărat că oameni ca Steve Jobs sunt rari, însă nu e mai puțin adevărat că un eșec nu înseamnă o cauză pierdută definitiv, ci o ocazie de a descoperi alte oportunități. Până la urmă, pentru cei mai mulți dinte noi, lecțiile mari vin din experiențe mici: experiențe reușite și greșeli care ne învață cum să comunicăm, cum să ne prezentăm, să ne vindem să ne orientăm, să înțelegem oamenii, să înțelegem cu circulă banii și cât de greu se fac. Micile joburi, voluntariatul, faptele bune și, în general, expunerea către un mediu social divers, împreună cu studiul individual sunt cele mai importante lecții pe care le poți învăța în pauza de activitate. Sunt lecțiile care i-au ajutat pe cei pe care i-am amintit dinainte să câștige încredere în propriile abilități, să-și asume riscuri, să aibă curaj și să se evalueze corect. Pentru a depăși stadiul evaluării școlărești pe baza unor note sau a familiei care va fi mereu subiectivă în aprecierea potențialului tău, trebuie să ieși din zona de confort și să te expui. Asta înseamnă un act de îndrăzneală care vine la pachet cu nemulțumiri și multe întrebări, dar care te va aduce către o înțelegere proprie superioară.

Ce au făcut șomerii de la Jucu și Hoghiz după ce fabricile în care lucrau s-au închis? Au învățat cum să își creeze mici afaceri, cum să acceseze fonduri și să pună pe roate întreprinderi care să le redea sentimentul de utilitate și stabilitatea financiară minimală. [5] Ce faci când alegi să stai acasă? Te formezi, urmezi un curs de calificare, cauți alt job, ții legătura cu oamenii care te-ar putea recomanda pentru unul, înveți o limbă străină, faci voluntariat, îți organizezi timpul astfel încât să rămâi productiv și să nu-ți pierzi încrederea. Important este să nu aștepți și să pui în cârca altora (angajatorii, statul) propriul disconfort. Da, piața muncii este dezechilibrată, mediul competitiv, oportunitățile pot fi limitate, salariile mai mici decât în alte părți, dar niciunul din aceste obstacole nu trebuie să se transforme în scuze pentru lipsa de activitate. Mobilitatea poate fi o soluție, după cum inițiativa economică e o experiență valoroasă, indiferent dacă va avea succes. Nu rămâne blocat în falsa dilemă de tipul “dacă nu găsesc un job care să mă plătească așa cum mă aștept, mai bine stau acasă”. Între așteptarea de la jobul dorit și statul degeaba există o mulțime de activități cu sens care te pot menține activ. Prin urmare, resemnarea nu este o soluție.

Angajatorii vor oameni cu experiență și nu am ce să le ofer

Un studiu recent arată că angajatorii găsesc greu personal potrivit pentru posturile de meseriași calificați, ingineri, reprezentanți de vânzări, manageri de proiect sau directori IT. Jumătate dintre angajatori invocă lipsa competențelor profesionale specifice și a calificărilor în domeniile tehnice. Dincolo de numărul mic de candidați, lipsa de experiență, dar și lipsa de abilități interpersonale și de relaționare la locul de muncă sunt motivele cel mai des invocate de angajatori. [6]

Pentru a depăși marea problemă a primului job pentru care ai nevoie de experiență, pe care nu o poți acoperi prin vechime în muncă, trebuie să fii creativ și adaptabil. Îți poți construi un portofoliu care să îți crească șansele de angajare dacă te oferi să lucrezi, la început, pentru cunoscuți sau prieteni, pentru a câștiga experiență. În funcție de domeniul pe care ți l-ai ales, poți urma cursuri de calificare sau căuta oferte online, pe bază de proiect, care să te ajute să acumulezi câteva realizări. Angajatorii sunt interesați de abilități concrete, demonstrabile pe care le poți arăta nu doar prin vechimea într-un singur loc, ci mai ales rezultate măsurabile (de exemplu, am coordonat o echipă de voluntari în cadrul unei organizații care a construit case pentru familii fără adăpost sau am urmat un curs de perfecționare și am făcut practică la un angajator din localitate care mă recomandă pentru seriozitate și ambiție).

Drumul către primul job nu e deloc simplu și poate părea nedrept că angajatorii oferă puține șanse celor fără experiență, însă poți compensa neajunsul prin inițiativă proprie, arătând că ești motivat și adaptabil și primind recomandări din partea unor persoane cu mai mare greutate cu care ai colaborat. Dacă CV-ul tău este subțire, convinge prin scrisoarea de intenție, care să arate cum ai câștigat câteva puncte forte de care angajatorul este interesat și cât de motivat este să începi lucrul. Din 100 de încercări, una va fi reușită. Este o chestiune matematică: șansele cresc cu cât “ataci” pe mai multe direcții și faci adaptări în candidatură pentru cerințele postului.

Nu există magie în felul în modul în care îți găsești un job. Miracolul ține de puterea ta de a o lua de la capăt și a doua zi, cu răbdare și încredere.

Note

[1] “Ce așteptări au tinerii de la primul loc de muncă”, articol în în Capital (aprilie 2013): http://www.capital.ro/ce-asteptari-au-tinerii-de-la-primul-loc-de-munca-180825.html

[2] “INS: Rata somajului, in scadere in trimestrul II, la 6,7%”, articol în Business24 ( septembrie 2014): http://www.business24.ro/macroeconomie/somaj/ins-rata-somajului-in-scadere-in-trimestrul-ii-la-6-7-la-suta-1549919

[3] “De ce nu vor majoritatea angajatorilor să angajeze tineri de la sate”, articol în Business24 (august 2013): http://www.business24.ro/locuri-de-munca/oferte-munca/de-ce-nu-vor-majoritatea-firmelor-sa-angajeze-tineri-de-la-sate-1534771

[4] Discursul lui Steve Jobs la Universitatea Stanford (iunie 2005): http://news.stanford.edu/news/2005/june15/jobs-061505.html

[5] “Cand fabricile se inchid si firmele sunt puse pe butuci, oamenii cu idei gasesc solutii. Cum au luat-o de la capat fostii someri de la Jucu”, articol în Incont.ro (septembrie 2013): http://www.incont.ro/joburi-romania/cand-fabricile-se-inchid-si-firmele-sunt-puse-pe-butuci-oamenii-cu-idei-gasesc-solutii-cum-au-luat-o-de.html

[6] “STUDIU: Doi din cinci angajatori găsesc cu greu candidaţii potriviţi pentru posturile libere”, articol în Mediafax (iunie 2014): http://www.mediafax.ro/economic/studiu-doi-din-cinci-angajatori-gasesc-cu-greu-candidatii-potriviti-pentru-posturile-libere-12674473

Cum îmi creez un obicei nou?

Majoritatea cunoaștem teoria: e bine să mâncăm sănătos, e recomandat să facem exerciții fizice, e important să ne cultivăm autodisciplina, să avem încredere în forțele proprii etc. Ce ne face, totuși, să fim atât de departe de practică? De ce este dificil să ne creăm obiceiuri noi pe care le valorizăm ca fiind pozitive?

Un răspuns simplu ar fi faptul că suntem distrași de recompensele imediate și pentru a lua în considerare beneficiile pe termen lung, este nevoie de un efort de imaginație și concentrare. Trăim în prezent și acționăm adesea în funcție de emoții, reacții automate și impuls. Suntem leneși și iraționali și asta ne ajută să luăm decizii rapid, să punem etichete și să supraviețuim într-un mediu încărcat cu informații diverse pe care nu le putem analiza în profunzime. Filtrul rațional îl păstrăm pentru deciziile cu adevărat importante și necesită activare permanentă și, deci, un efort conștient.

Totuși, dacă am definit care ne sunt prioritățile (Familia? Cariera? Construirea unei case? Călătoriile? Sănătatea?), scuzele nu ne mai ajută și e timpul să trecem la acțiune.

Cum creăm acele obiceiuri care ne ajută să ne îndeplinim obiectivele?

Studiile din domeniul psihologiei sociale arată că durează între o lună și un an să creăm un obicei nou, în funcție de caracteristicile individuale și de trecutul personal.

Un obicei este un comportament automat format prin repetiție. Aceasta este cea care ne creează asocierile mentale dintre o situație și o acțiune. Putem vorbi despre un obicei atunci când facem aceeași acțiune ori de câte ori întâlnim aceeași situație. Exemple precum: în fiecare luni și miercuri seara alerg, renunț la fumat, duminică dimineața mă trezesc mai devreme ca să îmi programez activitățile pentru săptămâna următoare sunt tot atâtea obiceiuri pe care ni le putem crea, în funcție de interesul pe care îl avem.

Atunci când vrem să facem o schimbare, cel mai ușor este să creăm acel comportament care, cu suficientă repetiție, să devină un obicei. Odată instalat, obiceiul este foarte puternic și rescrie vechiul comportament. În plus, văzând în timp rezultatele, ne crește stima sine și încrederea în forțele proprii. Partea mai puțin bună este că în drumul spre crearea unor obiceiuri noi, vom avea destule eșecuri și doar perseverența ne poate salva.

Pentru a crea un comportament, e important să avem un obiectiv concret. Practic, demersul nostru trebuie să pornească de la definirea unui obiectiv care să fie SMART:

• Specific: dacă îți este clar ce ți-ai propus, e mai ușor să îți creezi un plan de acțiune. “Vreau un job” nu este un obiectiv specific. În schimb, “vreau să fiu agent de vânzări în domeniul asigurărilor” este un obiectiv mai clar.

• Măsurabil: trebuie să poți măsura obiectivul pentru a ști dacă l-ai îndeplinit. „Îmi propun să iau o notă mare la bacalaureat” nu este un obiectiv măsurabil pentru că nu e clar ce înseamnă o notă mare. În schimb, “îmi propun să iau minim șapte” este un obiectiv măsurabil.

• De Atins: obiectivul trebuie să fie suficient de ambițios încât să depui un efort împlinindu-l, însă nu atât de ambițios încât să nu fie realizabil. “Vreau ca în 5 ani să am firma mea” poate fi un obiectiv de atins, dacă intenționezi să mergi pe calea antreprenoriatului.

• Relevant: e important ca obiectivul să fie relevant pentru tine, adică să ai o motivație suficient de puternică pentru a-l îndeplini. Obiectivul este al tău, nu al părinților sau al celor din jur, deci e important să fie ceea ce îți dorești cu adevărat.

• Încadrat în Timp: fără o durată delimitată, nu mai poți măsura rezultatul. Pentru fiecare obiectiv, e important să îți dai un termen limită.

Nu e niciun secret în spatele științei creării de obiceiuri. Pe scurt:

• Îți scrii un plan.

• Identifici situațiile și obiceiurile pe care vrei să le înlocuiești cu altele în acele situații.

• Treci la acțiune, străduindu-te să repeți comportamentul propus timp de 30 de zile.

Sunt, în schimb, câteva sfaturi care te vor ajuta să-ți păstrezi motivația și disciplina până când îți atingi obiectivul:

1. Stabilește obiective mici.

Este normal să visăm departe, însă cele mai multe planuri mărețe mor în timp tocmai pentru că nu le împărțim în planuri mai mici și mai ușor de atins și ne pierdem pe drum motivația. În plus, planurile mici ne păcălesc creierul să ne obișnuim mai ușor cu schimbările repetate. De exemplu, în locul unei gustări nesănătoase, ne putem propune să mâncăm un fruct. Ori de câte ori apare tentația, e bine să avem un măr la îndemână ca să ne potolim pofta. Nu uita că obiectivul trebuie să fie SMART. E mai bine să îți stabilești un interval de timp în care să îți cultivi comportamentul (de exemplu, provocarea de 30 de zile).

Nathan Barry, un web designer care a renunțat la job-ul lui în 2011, a reușit să câștige dublu publicând două cărți pe internet despre cum să creezi aplicații web. Reușita lui se datorează tocmai disciplinei cultivate zilnic, aceea de a scrie 1000 de cuvinte pe zi, indiferent de dispoziție.

2. Creează-ți declicurile.

Comportamentul pe care vrei să îl repeți devine măsurabil și ușor de atins când identifici situațiile în care ți-l propui. Cu alte cuvinte, ai nevoie de acele declicuri care determină când vrei să practici noul obicei. Construiește-ți lanțuri de tip cauză-efect: în loc de “am să fac mai des curățenie acasă”, stabilește „când ajung sâmbăta acasă, am să fac curățenie în casă/grădină”. Odată stabilit declicul, îți vei aminti mai ușor că e timpul pentru curățenie și după destule repetiții, va deveni un automatism.

3. Stabilește-ți prioritățile: un obiectiv pe rând.

Specialiștii de la Harvard Business Review susțin că dacă vrei să păstrezi o disciplină pe termen lung, cel mai bine este să descoperi acele aspecte mundane sau banale ale vieții tale și să le transformi în rutină. Pe scurt, să iei mai puține decizii în privința lucrurilor plictisitoare și să te concentrezi pe cele mai importante. Însă e important să nu îți propui mai multe schimbări deodată sau să-ți schimbi viața într-o zi, pentru că voința și puterea ta sunt limitate și vei sfârși dezamăgit. Asumă-ți un pas pe rând și rămâi consecvent cu el.

4. Vizualizează rezultatul.

După ce ai început, e mai ușor să rămâi motivat dacă îți amintești constant unde vrei să ajungi. Ți-ai propus să înveți o limbă străină sau să slăbești? Imaginează-te în situațiile acelea. Imaginile întăresc emoțiile și, deci, motivația de a le actualiza. În plus, un calendar sau un jurnal în care să notezi progresul te ajută să vezi mai bine efortul. Impulsul de a renunța la un moment dat se va lovi atunci de efortul depus până în prezent.

5. Elimină obstacolele sau stabilește strategii de evitare a lor.

De câte ori ai încercat să îți creezi un obicei bun și ai renunțat după prima alunecare? Efectul “nu merită” apare foarte des în încercarea de a ne autodisciplina, însă este și ceea ce ne face să renunțăm. Află ce te determină să renunți ușor și fă-ți activitatea cât mai confortabil și ușor de întreprins. Dacă știi deja care sunt ispitele, încearcă să le înlături cât mai mult. Ai dat greș prima dată? Nu contează că ai ratat o zi, dacă ești suficient de motiva să reiei obiceiul a doua zi.

6. Felicită-te și reamintește-ți angajamentul.

Micile reușite răsplătite devin declicurile pentru obiceiul de a avea încredere în noi. Sărbătorește victoriile personale în care ai făcut față tentațiilor și ai perseverat în noul obicei.

“Valoarea ta este ceea ce rămâne din obiceiurile pe care le ai, după ce le scazi pe cele rele din cele bune”, spunea Benjamin Franklin. Depinde de tine ca balanța să fie pozitivă la final.

Vrei să citești mai multe despre crearea obiceiurilor noi? Îți recomandăm cartea psihologului Jeremy Dean, Making Habits, Breaking Habits: http://www.brainpickings.org/index.php/2014/01/02/how-long-it-takes-to-form-a-new-habit/

Planificarea procesului de căutarea a unui loc de muncă trebuie să se facă gradual şi să respecte o cronologie. Mai jos sunt enumeraţi câţiva paşi de urmat pentru a face lucrurile în mod corect.

1. Intrebări la care trebuie să răspund înainte de a iniţia căutarea unui loc de muncă

   1. Ce doresc de la un loc de mncă?

   2. Unde vreau să fie localizată compania la care doresc să mă angajez?

   3. Care sunt aşteptările mele financiare?

   4. Ce fel de slujbă îmi doresc – full time (normă întreagă) sau part time (normă parţială)

   5. Care sunt beneficiile suplimentare de care vreau să beneficiez – bonuri de masă, telefon, calculator, maşină, etc.?

   6. Sunt aceste aşteptări realiste în conformitate cu locul de muncă vizat?

2. Planificarea propriu zisă – listă de verificare a paşilor

   1. Pregăteşte-ţi CV-ul, scrisoarea de intenţie, alte documente de recomandare a experienţei.

   2. Organizează un sistem de monitorizare şi planificare: fişier excel, agendă, în vederea consemnării CV-urilor transmise, telefoanelor date ori răspunsurilor primite, dar şi a timpilor de lucru pentru fiecare activitate.

   3. Realizează lista de firme vizate şi companii care operează în domenii similare.

   4. Identifică persoanele care se ocupă cu primirea şi interpretarea CV-urilor de la fiecare companie în parte.

   5. Identifică datele de contact la fiecare companie: telefon, adresă de email, adresă, precum şi contactele personalizate pentru persoanele de resurse umane.

   6. Obţine informaţiile necesare despre fiecare companie în parte pentru a fi pregătit pentru interviu.

3. Abordarea extinsă a proceslui de căutare

   1. Aplică la joburile anunţate.

   2. Aplică pe site-ul firmelor pentru a fi în baza de date în eventualitatea apariţiei unui loc de muncă vacant.

   3. Sună la companii şi promovează-te.

   4. Participă la conferinţele publice ale companiilor sau la târgurile de profil.

   5. Transmite cărţi de vizită – email-uri cu contactele personale şi menţine contactele.

   6. Oferă-te voluntar pentru a câştiga experienţă profesională în cadrul unei companii.

4. Ce fac după ce aplic la locurile de muncă vizate

   1. Din două în două săptămâni contactează compania la care ai transmis aplicaţia pentru a verifica status-ul.

   2. După fiecare interviu, scrie emailuri de mulţumire şi oferă din nou contactele.

   3. Actualizează în permanenţă CV-ul şi scrisoarea de intenţie pentru a corespunde cerinţelor fiecărui angajator în parte.

În literatura specializată din domeniul resurselor umane se menţionează că dacă doreşti să îţi găseşti locul de muncă visat, care să răspundă cât mai bine nevoilor tale, trebuie să aloci procesului de căutare, filtrare şi selecţie cam 8 ore pe zi şi 40 ore pe săptămână.

Mai jos sunt enumerate câteva principii cheie ce trebuie respectate în procesul de căutare a unui loc de muncă şi este prezentată importanţa participării la un job club. Materialul este preluat din arhiva U.S. Agency for International Development (USAID), JOB CLUBS AT WORK, Manual for Job Seekers, Helping Job Seekers Help One Another Find Jobs, octombrie 2008

• Căutarea de locuri de muncă este un job full-time şi trebuie tratat cu rigoarea cu care un angajat se prezintă şi îşi face treaba.

• Pentru a avea succes este important ca fiecare zi să conţină activităţi specifice: susţinere interviuri, transmitere Cv-uri adaptate, conversaţii telefonice, etc.

• Prietenii, rudele, cunostintele pot oferi piste de urmat în căutarea zilnică.

• Job Club-ul te învaţă procedurile necesare şi formularele ce trebuie utilizate, dar nu caută în locul tău.

• Job Club-ul îţi oferă informaţii, instrumente şi acces la servicii pentru a efectua căutarea unui job.

• Job Club-ul creează o atmosferă informală, relaxată pentru a putea cere şi oferi sprijin altor persoane aflate în această situaţie.

• Importanţa unui job club este aceea că te învață cum să obţii informaţii despre locuri de muncă care nu au fost încă publicate.

• La aceste întâlniri se pune accentul pe abilitățile personale și sociale.

• Unul dintre principiile cheie ale Job Club-ului este “un loc de muncă descoperit poate conduce la descoperirea celui vizat”.

• În căutarea unui loc de muncă o importanţă majoră o are contactarea angajatorilor după transmiterea CV-ului pentru a solicita o întâlnire directă.

• Training-ul îi învață pe participanți cum să se apropie de foștii angajatori pentru obţinerea unor recomandări.

• Participanţii sunt ajutaţi să îşi descopere şi să îşi pună în valoare punctele forte şi să le valorifice în Cv-uri sau scrisori de intenţie.

• La Job Club se oferă informaţii despre cum trebuie să se desfăşoare un interviu de angajare.

• Job Club-ul te învață cum să îţi foloseşti aptitudinile transferabile.

• O organizare optimă se realizează prin crearea unui instrument de planificare şi monitorizare a activităţilor zilnice.

• Participanţii sunt învăţaţi să îşi descopere punctele slabe şi să privească o slăbiciune în mod pozitiv.

• O persoană aflată în căutarea unui loc de muncă trebuie să ia în considerare aplicarea la mai multe locuri de muncă nu doar la cele previzibile.