”Proiectul Inițiative pe piața muncii în mediul rural a intrat în contact cu persoane din medii foarte diferite, din regiuni diferite, unele chiar din comunități aflate în zone izolate, oameni care nu au mai fost angajați în procesul de căutare a unui loc de muncă ori nu au mai deținut un loc de muncă de peste 1 an. Mai mult de 700 de persoane se regăsesc de cel puțin 8 luni într-o transformare radicală, care trebuie să se desfășoare într-o perioada scurtă de timp, în care singurul răspuns pe care încercăm să îl explicăm tuturor beneficiarilor noștri este că …… ADAPTAREA face diferența între reușită și eșec.”, a declarat Doina Cucu – coordonator tehnic.

Pentru cei care sunt îndrumați de consilierii de orientare profesională spre noul traseu profesional, care a început cu testarea psihologică, a continuat cu participarea la consiliere profesională, alegerea și frecventarea unui curs de calificare și perfecționare și implicarea într-un job club, apoi cu medierea pe piața muncii până la momentul interviului final și al angajării, esențială este deschiderea și adaptarea la locul nou pe care îl ocupă în viața lor munca. Astfel, sunt câteva aspecte care merită menționate și luate în considerare pentru ca adaptarea la locul de muncă, dar mai ales la situația nou apărută în viața ta să fie mai lină.

Prima zi de muncă lasă o amprentă asupra parcursului tău la serviciu în următoarele săptămâni. Depinde de tine dacă vrei să fie una pozitivă. Cum poți face asta? În primul rând, fii punctual. Stabilește din timp care este traseul de până la muncă și fii punctual. Adoptă o atitudine plăcută și ia-ți timp pentru a înțelege exact care sunt responsabilitățile jobului. Fă o listă de întrebări, stabilește la care ai primit deja răspuns și fixează-ți persoanele care te pot ajuta în lămurirea aspectelor care mai necesită explicații suplimentare. Nu pune întrebări nestructurate și nu le adresa persoanelor care nu au atribuții directe pe domeniul / activitatea respective.

În fiecare zi, timp de mai multe luni, te vei confrunta cu faptul că te întâlnești constant cu oameni noi. Fie că este vorba de clienți sau de colegi, furnizori sau chiar persoanele cu funcții de conducere, o atitudine prietenoasă și de învățare (curios și atent în același timp) îți poate atrage atenția de la presiunea comunicării cu atâtea persoane noi. Exemple de întrebări pe care te va ajuta să le pui săptămânal ar fi: Despre ce e vorba în acest job, Ce pot face eu mai bun? Ce face colegul? (în sensul – cum pot să îi vin în ajutor?) Ce vrea șeful să se întâmple? În cât timp? Care sunt clienții noștri? Care sunt așteptările lor?

Primele atribuții care ți se vor da probabil că ți se vor părea dificile, pentru că nu le-ai mai făcut în trecut sau pentru că în acest loc nou de muncă se întâmplă lucrurile altfel decât erai obișnuit. Singura metodă prin care poți câștiga încredere este să îți faci treaba la timp. Astfel, o concentrare pe ceea ce ai de făcut, o structurare a timpului de lucru, te face mai conștient de pașii pe care îi ai de făcut pentru ați termina activitățile în timp util. Vei avea timp să întrebi, să îmbunătățești și să finalizezi treaba eficient. Găsește singur soluții și apoi dacă mai ai nevoie de îndrumare întreabă-ți colegii și/ sau superiorul cum poți continua.

Observă care este timpul de lucru al colegilor tăi, dar și care sunt pauzele pe care aceștia le iau. Pauza de masă poate fi un mijloc foarte bun de a relaționa cu aceștia și de a te integra mai ușor. Dacă nu ești invitat direct, încearcă să găsești tu cea mai bună ocazie de a vă cunoaște mai bine. Inițiază discuții cu ei despre subiecte de interes comun, legate de serviciu, dar și subiecte de interes din comunitatea locală. Un om informat este apreciat de cei din jur și poate câștiga și relaxarea de a comunica liber cu cei din jur. Pentru am vorbit despre DO’s, adică ce este recomandat să faceți pentru o adaptare ușoară la locul de muncă, voi da și câteva aspecte pe care nu este recomandat să le faceți la noul loc de muncă.

Una dintre cele mai mari greșeli este să vorbiți și să vă susțineți modalitatea de lucru pe care ați practicat-o la locul de muncă anterior (se aplică celor care au avut o astfel de experiență). Pentru cei care nu au mai avut o experiență de muncă înainte, o greșeală este să afirmați mereu că nu ați mai făcut niciodată o activitate și de aceea nu vă descurcați. Până la urmă angajatorul a oferit o șansă noului angajat și nu trebuie să îi demonstrați că a greșit. Dacă nu știți să faceți un lucru, cereți o părere punctuală celui care are direct relație cu activitatea respectivă, după ce încercați să dați o soluție la rezolvarea situației.

În cazul în care ați greșit, asumați-vă greșeala și mergeți mai departe. În cazul în care lucrați cu o cantitate mare de informații, notați-vă ordinea în care se cer a fi făcute lucrurile și rezolvate sarcinile. Astfel veți evita să puneți întrebări care nu sunt întotdeauna necesare.

Una dintre metodele bune de a nu avea surprize la locul de muncă sau de a gestiona/ preîntâmpina conflictele este să vă informați constant coordonatorul direct sau șeful. Este recomandat să vă structurați mesajul în funcție de așteptările acestuia și în funcție de progresele pe care le faceți. Aveți în vedere să spuneți și lucrurile sau activitățile care vă iau cel mai mult timp. Se poate găsi astfel o soluție mai rapidă la aceste provocări.

Un ultim aspect, dar de o importanță mare, este modalitatea în care vă alegeți garderoba pentru a merge la serviciu. Alegeți ceva neutru pentru primele zile (de exemplu: pantalon și cămașă, fustă și tricou fără imprimeuri). În câteva zile vă veți da seama care este codul de îmbrăcăminte la noul loc de muncă, observându-i pe ceilalți. Dacă sunteți femeie și obișnuiți să vă machiați, aplicați culori potrivite tenului și pale. Nu se recomandă rujurile puternice și machiajul obrajilor sau folosirea dermatografului în exces. Este bine să atrageți atenția prin curiozitate și dorință de învățare, nu prin stil vestimentar și machiaj excesiv.

Cum ajung oamenii la vieți împlinite, caracterizate de bunăstare și mulțumire? Este o temă de studiu și preocupare pentru mulți psihologi. Unul dintre aceștia este Angela Duckworth care ne vorbește despre perseverență și putere a voinței. Sau acea trăsătură care le permite oamenilor să urmărească obiective pe termen lung.

Putem fi tentați să credem că trebuie să ai un talent special din naștere pentru a avea o viață împlinită. Că trebuie să ai un tip special de inteligență. Angela Duckworth și echipa ei au demonstrat că nu e tocmai așa. Că indivizii talentați în egală măsură eșuează sau au succes. Ceea ce face diferența este mai degrabă capacitatea de a investi efort pe termen lung, constant, atât după reușite, cât și mai ales după nereușite. Indivizii aceștia perseverenți reușesc de multe ori să ajungă la rezultate mai bune decât cei care păreau la un moment dat talentați și înzestrați.

Mai mult, de multe ori, talentul poate funcționa în defavoarea celui care îl are. Obișnuit să îi iasă lucrurile cu ușurință și repede, acesta se va simți amenințat sau fără valoare când va avea nereușite. Va tinde să renunțe mai repede și să caute provocări mai mici pe care știe cu siguranță că le poate rezolva repede. Aceasta este una din explicațiile pentru care multe talente se pierd. Nu sunt însoțite de perseverență, de capacitatea de a depune efort constant pentru rezultate ce vor veni mai târziu, dar vor avea o semnificație mare.

Cum ne construim perseverența, cum întărim acest mușchi? Acesta este un răspuns pe care pedagogii și psihologii îl caută încă. Ce putem face noi până atunci? Să căutăm fiecare oportunitate de a o folosi.

Un copil de 3 ani este condus într-o cameră și i se dă o bezea. Adultul îl roagă să aștepte 15 minute până când se va întoarce. Dacă atunci când se va fi întors, cel mic nu a mâncat bezeua, va mai primi una. Dacă nu a așteptat și a mâncat bezeaua, nu va mai primi una.

15-18 ani mai târziu: tinerii care au așteptat pentru a doua bezea au în medie rezultate semnificativ mai bune în viață, în școală și în profesie decât cei care au mâncat bezeua înainte de întoarcerea adultului.

Acesta este un experiment clasic din psihologie inițiat de către un grup de psihologi de la Standford University în anii 1960 sub conducerea psihologului Walter Mischel. Concluzia sa este una simplă și, despre care, intuitiv, mulți părinți vorbesc copiilor lor: ne este folositor să amânăm plăcerile imediate sau instantanee pentru recompense mai mari dar mai târzii.

Când suntem puși în viața de zi cu zi în fața unei alegeri între o bezea acum sau două bezele mai târziu? Când alegem între a ne pregăti o oră intensiv pentru un examen urmată de o oră de TV sau alegerea de a întrerupe ora de studiu pentru o secvență mai interesantă la TV, pentru o notificare de mesaj pe facebook de la un prieten sau o invitație la o plimbare afară. Când alegem între prelungirea perioadei de inactivitate pentru a găsi cel mai bun loc de muncă și acceptarea unui loc de muncă cu beneficii mai puține pe termen scurt, dar mai mari pe termen lung pentru că ne repune în circuitul activ. Când alegem între a cumpăra un bun ieftin la reducere acum și a amâna achizițiile de bunuri mărunte pentru o experiență semnificativă mai târziu.

În drumul către obiectivele noastre de carieră, vă îndemnăm să ne evaluăm frecvent alegerile: sunt acestea alegeri de tipul primei bezele, cea care produce satisfacție sau plăcere imediată, deși mică? Sau sunt alegeri de tipul celei de a doua bezele, cu un efort din partea noastră investit pentru a ajunge la o recompensă mai importantă.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=M0yhHKWUa0g

Kathy Caprino1, redactor Forbes, a scris un articol2 în care l-a abordat pe unul dintre profesioniștii în domeniile resurse umane și leadership, David Van Rooy, Director al Walmart3, expert senior în strategia internațională de resurse umane a companiei. Acesta a oferit câteva exemple relevante4 despre ceea ce înseamnă să ieși din zona de confort, principalul beneficiu fiind acela de a schimba perspectiva în care este privită viața profesională la un moment dat.

În cartea sa5, acesta explorează ideea de parcurs profesional și urmărește ideea creșterii şi valorificării abilităților în vederea creării de oportunități și atingerii unor obiective de carieră înalte.

David Van Rooy a afirmat că „este posibil să ai succes și menținând realitatea profesională actuală, dar adevărata valoare o atingi când ești capabil să atingi și noi zone de interes”.

În urma unei experiențe pe care acesta a avut-o într-un moment critic al vieții sale profesionale, când a trebuit să ia decizia de a se muta în altă locație pentru a avea acces la educația dorită, și-a pus întrebarea ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi luat aceasta decizie, dacă nu ar fi plecat din orașul liniștit în care trăia sau dacă ar fi renunțat la studii în momentul în care se considera a fi un neadaptat. Răspunsul este că nu ar fi finalizat studiile, nu ar fi cunoscut un mentor extraordinar, nu ar fi cunoscut oamenii care l-au ajutat în demersurile personale și profesionale, nu și-ar fi întâlnit soția actuală, nu ar fi fost admis la primul job adevărat din viața lui. În concluzie nu ar fi ajuns unde este acum și nu ar fi atins obiectivele profesionale pe care nici nu le visa la acel moment.

În urma experienței sale, acesta a făcut publice șase căi pentru care acțiunea de a ieși din zona de confort se dovedește a fi benefică oricărei evoluții profesionale.

1. Nu încerca să fii perfect6. Nimeni nu este perfect și nici nu trebuie să încerci să devii perfect. Acest lucru creează presiune. De îndată ce vei renunța la acest obiectiv nerealizabil vei lasă în urmă și ezitările care te trăgeau înapoi.

2. Îi inspiri pe ceilalți7. Ceea ce faci și mai ales cum faci lucrurile este observat de ceilalți indiferent dacă realizezi sau nu. Poți da un exemplu, îi poți inspira pe ceilalți, nu numai la serviciu pe colegii din jurul tău ci și acasă pe copiii tăi. De asemenea, în situații în care nu ești un model de urmat, îi afectezi pe ceilalți care vor reacționa contestându-ți autoritatea.

3. Nu ai regrete la final8. Regretele vin când te întrebi ce se întâmplă dacă nu reușesc. Așa că ia decizia să faci, nu să te întrebi.

4. Te definești în mod real și autentic9. Zona de confort te aduce la stadiul în care faci ceea ce fac și ceilalți, să te conformezi normelor și presiunilor din jurul tău. Prin ieșirea din zona de confort îți oferi șansa de a te defini și de a ieși din limitările acțiunilor celorlalți. Asta îți conferă libertatea ulterior de a îți modela viața profesională după cum îți dorești.

5. Câștigi controlul10. Beneficiul direct al ieșirii din zona de confort este că ești capabil să trăiești și să lucrezi în propriul ritm. Oricum vor apărea situații în care va trebui să schimbi regulile din mers, dar e mai bine să ai propriul set de reguli și inițiativa de a schimba și îmbunătăți lucrurile. S-a dovedit că deținerea controlului asupra propriei vieți aduce mai puțin stres și mai multe rezultate.

6. Experiența de viață va fi mai frumoasă/ plină11 . Dacă nu lași în urmă situațiile care te fac să te simți confortabil, îți sabotezi șansele la succes și împlinire.

În concluzie, întreabă-te când a fost ultima oară când ai vrut să încerci ceva nou dar ai ezitat? Lecțiile învățate și succesul vor merita tot efortul.

În aceeași ordine de idei, Ionuț Ciurea12 (specialist comunicare și expert training) relatează pe blogul său despre tematica zonei de confort în câteva mini capitole.

Ce este și de ce trebuie să ieși din ea?

Zona de confort este un concept cheie în dezvoltarea personală și profesională.

De ce o iubim și ce ne aduce?

Ne oferă: 1. Siguranța. 2. Familiaritate. 3. Relaxare. Acestea sunt trei beneficii majore pe care le obținem când stăm în zona de confort.

Ce nu ne aduce?

Nu ne oferă: 1. Diversitate. 2. Noutate. 3. Adrenalina. Iar acestea sunt trei beneficii majore pe care nu le obținem când stăm în zona de confort.

Există trei idei simple și extrem de eficiente despre cum poți ieși din zona de confort:

1. Înțelege propriile tale tipare mentale, trăsături de personalitate și tipare comportamentale. Toate acestea iți dau dimensiunile zonei de confort. Ca să ieși din zona de confort, mai întâi trebuie sa știi foarte bine care îi sunt limitele. Folosește articole de psihologie, analiză grafologică sau analiză tranzacțională.

2. Învață direct de la ceilalți diferiți de tine. Poți citi o carte, un articol, te poți duce la o conferință sau poți vorbi direct cu un expert. Învață din surse neconvenționale, din punctul tău de vedere. Învață cum fac alții lucrurile să se întâmple.

3. Pune în aplicare ce ai învățat. Atât timp cât nu folosești noi strategii pentru a face noi lucruri, rămâi în zona de confort. Bineînțeles, adaptează ceea ce înveți de la alții în propria viață. Ai grija să-ți menții identitatea. Tu ești tu, chiar dacă mereu folosești și implementezi strategii noi și ieși din zona de confort.

În conformitate cu un articol citit recent pe site-ul revistei Forbes1, a ieși din zona de confort este cel mai important lucru pe care cineva îl poate face pentru conturarea unei cariere frumoase, indiferent dacă în prezent își creează obiectivele de carieră, este la stadiul de angajat cu experiență mică ori se regăsește pe o poziție de management. Pentru cei care desfășoară activități pe cont propriu, acest lucru devine chiar un indicator de reușită.

Un alt articol care se remarcă pe piața media online despre tematica zonei de confort, este unul redactat în New York Times si se intitulează ”Unde se întâmplă minunea!” (Traducere: Where the magic happens).2

Redactorul povestește că ajuns la un interviu iar angajatorul i-a adresat o întrebare despre care ar fi sfatul pe care l-ar oferi Eu-ului său mai tânăr. Printre primele sfaturi enumerate a fost acela de a ieși din zona de confort mult mai repede decât a făcut-o în perioada aceea a vieții.

Câteva dintre exemplele relevante despre ceea ce a realizat când s-a hotărât să încerce ceva nou au fost să se hotărască să facă o emisiune la radio despre piața muncii sau să realizeze o prezentare fără suport audio-video. Efectele au oferit rezultate remarcabile: emisiunea i-a permis să cunoască și să intervieveze o serie de personalități care activează pe piața muncii, iar în urma prezentărilor a avut un feedback pozitiv prin discuțiile libere pe care le-a facilitat.

Experiențele au fost ciudate la început pentru că nu credea că poate face față acelor activități, dar la final şi-a dat seama că procesul a demarat dificil, dar rezultatul a fost remarcabil. Greutatea nu a fost de fapt în realizarea propriu zisă a activităților, ci în percepția sa de la început că nu poate face aceste lucruri.

Redactorului i-a luat 5 ani să realizeze cât de importantă este ieșirea din zona de confort, dar acum şi-a creat mecanismele pentru a se gândi în perspectivă la idei noi de pus în aplicare atât pentru viața personală şi mai ales pentru viața profesională. La finalul articolului lansează întrebarea „Ce ai de gând să faci tu în 2015 care să te facă să te simți foarte inconfortabil?”

Zona de confort este definită3 ca un comportament al oricărei persoane care își desfășoară activitatea zilnică într-o stare de neutralitate și anxietate.

Autoarea Judit Bardwick citează un experiment celebru realizat de psihologii Robert M. Yerkes și John D. Dodson4, în anul 1908. Folosind șoareci, aceștia au descoperit ca stimularea poate îmbunătăți performanța până la un anumit nivel, ceea ce este acum cunoscut sub numele de anxietate optimă. Când acest nivel este depășit, iar noi suntem sub prea mult stres, performanța se deteriorează.

“Avem nevoie de un loc de disconfort productiv”, a declarat Daniel H. Pink, autor al studiului “Motivația: Surprinzătorul adevărul despre ceea ce ne motivează”5 (Riverhead, 2009). “Dacă eşti prea confortabil, nu ești productiv. Și dacă ești prea incomod, nu ești productiv.”

Fiecare reacționează diferit la stres desigur – zona ta de confort nu este şi zona mea de confort. Obiectivul este de a ajunge la acest nivel optim, astfel încât abilitățile noastre să crească și să devenim confortabili cu noul nivel de anxietate – atunci întrăm într-o zonă de confort extins. Și în mod ideal, vom deveni mai obișnuiți cu starea de “disconfort productiv” și nu vom fi atât de speriați pentru a încerca lucruri noi in viitor.

Brené Brown6, un cercetător la Universitatea din Houston, absolvent de facultate de Asistență Socială şi autor al cărții “Darurile imperfecțiunii” (Hazelden, 2010)7, are o altă definiție a zonei de confort: “Aceasta este starea în care incertitudinea noastră, deficitul și vulnerabilitatea sunt reduse la minimum, este sentimentul că vom avea acces la suficientă dragoste, alimente, talent, timp, admirație, este stadiul în care ne simțim că avem un anumit control.”

Problema apare, spune Brown, atunci “când ajungem în vremuri de instabilitate socială, politică sau financiară și zonele noastre de confort devin mai mici. Din ce ne temem mai mult, atât de impenetrabile devin şi zonele noastre de confort. “A existat o schimbare mare după momentul 9/11 privind modul în care oamenii au fost dispuși să fie vulnerabili în viața lor personală și profesională. Când suntem vulnerabili, simțim de multe ori frica și rușinea. Şi astfel „din moment ce acestea sunt unele dintre emoțiile noastre cele mai dificile, dorim să le evităm”, a mai spus ea.

Un prieten, un bărbat de familie în jur de 40 de ani, care a cerut ca identitatea să-i rămână necunoscută, a făcut recent un pas uriaș în afara zonei sale de confort. El a renunțat la slujba sa de partener la o firmă de avocatură pentru a scrie un roman. El nu are nici editor sau agent în acest moment. El a decis doar să urmeze ceva ce a dorit mereu să facă. Un lucru interesant pe care prietenul meu l-a descoperit este că saltul său afară din zona lui de confort a creat o lipsă de confort și pentru alte persoane din jurul său. Alegerea de a părăsi zonele noastre de confort este destul de grea. Cu atât mai mult forțarea ieșirii este chiar mai dificilă.

Cum putem face față cu asta? AJ Schuler, un consultant de afaceri care a scris despre rezistența la schimbare, a încercat să găsească răspunsul la întrebare. Acesta a ajuns la câteva concluzii interesante. În primul rând, sfaturile referitoare la schimbare sunt foarte greu de acceptat, mai important este să percepi stadiul în care stagnezi la un moment dat și efectele acestei stagnări, traduse în principal prin nesiguranță. În momentul în care faci alegerea schimbării, prima emoție ce trebuie îndepărtată este frustrarea că nu va ieși bine, fie că emoția este a ta sau a celorlalți. În al doilea rând, oamenii au nevoie de timp și spațiu pentru a jeli pierderea, a declarat Schuler.

Și Brene Brown a realizat o cercetare în care a intervievat un număr mare de oameni afectați de recesiunea din 2009 și în urma acesteia a concluzionat: “Cred că cea mai mare greșeală pe care o fac oamenii este să nu recunoască teama și nesiguranța.”

Ca părinți, îi putem ajuta pe copiii noștri să crească ca adulți care se simt mai în siguranță cu privire la ieșirea zonele lor de confort, a declarat Daniel Pink. Cum? Răspunsul este: prin a rezista tentației de a îi proteja mereu de incertitudine și disconfort. “Dacă facem asta, ei nu pot fi deveni productivi”, a mai spus acesta.

Un punct interesant al cercetătoarei Brene Brown aduce la suprafață faptul că, în timp ce zona de confort ne creează o stare plăcută pe termen scurt, dar de fapt oamenii sunt ființe complicate și efectul este că uneori ne simțim cel mai confortabil atunci când suntem îngrijorați. Adică avem tendința de a evidenția grijile, de a protesta constant pentru nemulțumirile pe care le avem. Este adevărat că un ușor disconfort ne creează premisele de a putea atinge obiective pe care nu le-am putut crede realizabile. Dar avem nevoie de starea de confort pentru a ne justifica alegerile, avem nevoie de pozitivism și nu avem nevoie de a ne contesta tot timpul stadiul pentru a fi productivi.

Azi, mai mult decât oricând, cunoașterea unei limbi străine a devenit o abilitate esențială. Nu doar pentru a accesa un loc de muncă mai bun, dar și pentru a ne lărgi propriul orizont de cunoaștere și a depăși limitele propriei culturi, deprinderea de a conversa și scrie într-o altă limbă este unul dintre acele lucruri în care merită să investim. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine.

Înainte să cauți motive care să te împiedice să încerci, citește un scurt plan care te va ajuta să pornești la drum fără profesor. Trebuie să știi, însă, că tu ești profesorul și elevul, prin urmare, dacă nu te prezinți, nici elevul nu va avea ce să învețe. Cel mai important este să ai convingerea și motivația că poți începe să deprinzi mecanismul unei limbi noi, tot așa cum ai reușit să înveți limbajul matematic, chimia sau orice altă disciplină care ți-a făcut plăcere în școală.

• Începe prin a-ți clarifica obiectivul: vrei să înveți o limbă străină nouă sau să îți îmbunătățești capacitatea de a vorbi în limba străină pe care ai început să o înveți la școală? Poate te gândești că vei putea munci în străinătate sau vei accesa un loc de muncă mai bine plătit în țară. Până la ce nivel vrei să ajungi și până când? Ce limbă ai ales? Vrei să începi de la zero o limbă rară, precum olandeza sau finlandeza? Ce cultură ai vrea să explorezi? Odată ce ai găsit răspunsuri la întrebările de mai sus, poți să îți faci un plan, pentru că deja știi obiectivul și motivația din spatele lui.

• După ce ai stabilit obiectivul și motivația, treci la plan: cât timp ai la dispoziție? De câte ori pe săptămână te vei dedica? Aici contează cât de bun e managementul timpului propriu, dar este rezonabil să îți propui măcar o oră zilnic pe o perioadă de 2-3 luni, în care să îți pui bazele unei limbi pe care să o exersezi apoi cât de des ai ocazia. Schițează-ți un scurt plan de acțiune, cu termene limită, pe care să-l consulți zilnic, ca să îți menții motivația.

• Odată stabilite obiectivul, motivația și planul de acțiune, e timpul să începi. Nu amâna: cu cât lași mai mult timp între planificare și acțiune, cu atât vei tinde să reformulezi planul astfel încât să amâni momentul începutului sau vei renunța complet. Dacă acum citești acest articol, poți să îți faci chiar azi o oră timp pentru a începe să iei contact cu limba pe care de mult vrei să o înveți. Cei care au ajuns să vorbească fluent mai multe limbi străine recomandă să începi cu cele mai folosite 100 de cuvinte din limba respectivă și să formezi propoziții în cât mai multe combinații, cunoscând gramatica de bază. Ele te vor ajuta în conversația de bază, în propoziții precum Cum te numești? Cât e ceasul? Câți ani are sora ta? Cum pot ajunge la gară?

• Adună-ți cele mai bune resurse care te vor ajuta să găsești cursuri audio, explicații gramaticale și exerciții online. Iată cele mai bune surse online unde vei găsi tot ce te interesează, în mai multe limbi străine:

• BBC Languages: Unul dintre cele mai mari portaluri pentru învăţarea unei limbi străine, care conţine lecţii de cultură şi vocabular pentru peste 40 de limbi străine diferite.

• LiveMocha: Un portal care îți oferă şi posibilitatea de a interacţiona cu alţi utilizatori şi de găsi un partener de studiu.

• Duolingo: Un website care conţine cursuri în 16 limbi, inclusiv română, cu mențiunea că explicațiile și instrucțiunile sunt în engleză pentru toate celelalte limbi.

• Goethe-Verlag: O platformă cu sute de exerciții și fișiere audio cu lecții de vocabular organizate pe diferite teme, din română în 54 de limbi străine.

• Surface Languages: Aici vei găsi expresii, exemple de pronunție și teste într-o varietate de limbi, gratuit.

• 101 languages: Un portal cu lecţii și resurse pentru învăţarea a 101 limbi străine.

• Memrise: Lecții de vocabular, exerciții și exemple în șase limbi străine pentru vorbitorii de limbă română.

• Linguasnet: O platformă cu câteva lecţii interactive de spaniolă, română, portugheză şi engleză care te familiarizează cu nivelul conversațional de bază.

• Share Talk: Un loc unde poți găsi un partener de conversație, nativ în limba pe care vrei să o înveți.

• În funcție de limba pe care vrei să o începi, selectează 2-3 resurse care te interesează din lista de mai sus și treci la fapte: după ce deprinzi regulile gramaticale de bază și cele mai comune 100 de cuvinte, e important să asculți limba vorbită de nativi și să citești cât mai mult, pentru a-ți îmbogăți vocabularul. Pentru asta, e bine să ai la îndemână un dicționar pe care îl poți găsi gratuit online sau chiar Google Translate, unde poți asculta și pronunța în limba respectivă. Câte un articol pe zi, câte un jumătate de oră de ascultat radio sau TV în limba respectivă, timp de câteva luni îți vor aduce rezultate neașteptate.

• Cel mai ușor deprinzi o limbă în mediul în care este vorbită, deci caută un context în care să poți practica limba, chiar dacă nu o stăpânești prea bine. Încearcă să intri în contact cu un vorbitor nativ sau cu altcineva care știe limba mai bine decât tine și elimină teama de a greși pentru că se va întâmpla inevitabil, însă aceasta este cea mai bună metodă de învățare.

Odată ce ți-ai format o minimă bază privind gramatica, topica frazei și un vocabular minimal, caută să citești și să asculți cu regularitate limba vorbită. Ține o evidență a cuvintelor noi pe care le-ai auzit și a contextelor în care sunt folosite. Prin asociere cu aceste contexte, vei reține mai ușor cuvintele și le vei putea folosi în situații similare. Internetul îți pune la îndemână o varietate de oportunități din care e de ajuns să îți alegi una sau două (un post de radio pe care să îl asculți frecvent sau un ziar online pe care să îl citești în fiecare săptămână) și vei vedea cât de mult ai progresat după numai două luni.

Pare dificil? Mai simplu spus decât făcut. Tocmai de aceea te încurajăm să faci primul pas: ce limbă străină vrei să adaugi în portofoliul tău lingvistic?

Nu putem controla vremea de afară, însă putem să ne gestionăm climatul interior, prin formarea și exersarea unor abilități de “meteorologi ai emoțiilor”. Cercetările recente din domeniile psihologiei și medicinei arată că putem să ne gestionăm emoțiile, care sunt responsabile pentru starea noastră de bine, atât psihic, cât și fizic. Stresul, anxietatea, frica și, în general, emoțiile negative sunt factori agravanți în numeroase boli, precum ulcerul, depresia, diabetul, hipertensiunea sau alte afecțiuni cardiace.

Pentru a înțelege cum sau dacă putem controla emoțiile, trebuie să știm de unde vin ele.

Emoțiile sunt trăiri subiective, cu manifestări psiho-fiziologice, reacții biologice și stări mentale. Prin urmare, emoția vine ca reacție la un stimul, este asociată cu un înțeles, ceea ce o face să fie o trăire subiectivă, și generează răspunsuri, atât fizice, cât și psihice, importante pentru sistemul nostru de credințe și comportamentul nostru. Deși emoțiile par că nu implică un proces de gândire, fiind reacții automate, partea cognitivă joacă un rol important: de exemplu, frica apare ca un răspuns la o situație percepută ca fiind periculoasă. Conștientizarea pericolului, care se manifestă prin reacții fiziologice (bătăi rapide ale inimii, tensiune musculară, transpirație), este esențială în interpretare și, deci, în generarea emoției. Procesul are loc foarte rapid și antrenează mai multe părți ale creierului, în special amigdala și sistemul limbic, adică zona centrală a creierului nostru antrenată în majoritatea emoțiilor primare (supărare, dezgust, teamă, fericire, tristețe sau surprindere).

Un model simplu prin care ne putem imagina generarea emoției este următorul:

Gestionarea emoțiilor presupune intervenții la nivelul fiecărei etape, prin:

• Selecția situației la care ne expunem: atât cât se poate, putem evita să ne expunem situațiilor care ne generează emoții negative, precum confruntarea autorității, abordarea unui subiect care naște controverse de fiecare dată sau ocolirea situațiilor periculoase. Nu întotdeauna putem alege situațiile cărora suntem expuși, tocmai de aceea intervenția asupra situației, prin selecție sau modificare, are destule limite.
• Modificarea situației: când ne confruntăm cu un termen limită și sarcina pe care o avem de îndeplinit ne provoacă teamă sau neplăcere, putem schimba condițiile situației, găsind ceva plăcut sau schimbând sarcina cu una mai plăcută.
• Modificarea atenției: în generarea emoțiilor, importanța pe care o acordăm stimulului sau situației este vitală. Dacă alegem să ne concentrăm pe elementele care ne cauzează grija sau teama, cum ar fi timpul rămas până la îndeplinirea unei sarcini obligatorii sau propriile defecte, riscul este să accentuăm starea negativă. Distragerea temporară a atenției de la situația care ne produce îngrijorare poate fi o cale de a reduce emoțiile, însă nu poate funcționa întotdeauna. de multe ori, când suntem martori ai unei situații violente sau avem amintiri care ne provoacă furie, concentrarea atenției în alte direcții poate fi o metodă de a evita generarea unor emoții care ne marchează. Persoanele care s-au confruntat în trecut cu traume aleg să își direcționeze atenția către amintiri mai puțin dureroase, ca formă de a gestiona propriile emoții.
• Schimbarea cognitivă: cea mai dificilă, dar și mai eficientă strategie de gestionare a emoțiilor implică tocmai schimbarea percepției cu privire la situația cu care ne confruntăm, pentru a-i modifica înțelesul. Pentru că știm că orice emoție presupune o trăire subiectivă, sensul pe care îl asociem unei situații este elementul care ne poate reda controlul sau, dimpotrivă, ține prizonierii propriilor emoții. Metodele testate până acum care s-au dovedit a fi eficiente pe termen lung sunt reinterpretarea înțelesului unui eveniment astfel încât să-i micșorăm impactul emoțional. Spre exemplu, când credem că nu am făcut suficient de bine față unui eveniment important pentru noi, tindem să calificăm rezultatul drept eșec. Când ne distanțăm de situație, putem să reinterpretăm situația ca o experiență utilă, din care putem extrage mai multe concluzii la care nu am fi avut acces altfel. Un interviu ratat este o experiență în plus care ne poate face să fim mai bine pregătiți data viitoare. O situație în care am fost emoționați când am vorbit în public poate deveni mai puțin dramatică, dacă reușim să o privim cu detașare și să înțelegem ce a funcționat prost. Umorul și distanțarea pot fi și ele forme de a modera impactul unei situații care ne provoacă anxietate. Deși nu este simplu, schimbarea cognitivă stă în forțele noastre și presupune o înțelegere a situației care ne-a provocat emoțiile negative și, cel mai important, o alegere conștientă de a îi oferi o interpretare care să ne ajute pe viitor. Ea vine în momentul în care realizăm că nu ceilalți, ci noi înșine suntem responsabili pentru emoțiile pe care le trăim.
• Transformarea răspunsului: în fine, atunci când simțim cum ne cuprinde emoția eliberată ca urmare a răspunsului generat de o situație complicată, mai avem o șansă de a ne controla exprimarea ei. Suprimarea, deși nu este cea mai bună soluție, tocmai pentru că nu presupune confruntarea cu situația sau cu sensul pe care îi dăm stimulului, poate să ne ajute pe termen scurt să evităm consecințele neplăcute ale unei emoții negative. Suprimarea, adică inhibarea emoției, sau generarea forțată a unui comportament care disimulează, păstrarea calmului sau controlul expresiilor faciale pot duce pe termen lung la o agravare a stării emoționale. În situații în care suntem forțați, însă, să ne controlăm reacțiile, transformarea răspunsului prin suprimare poate fi o tactică pe termen scurt de a controla emoțiile. Confruntarea cu ele sau eliberarea lor va reveni, însă, mai târziu, ceea ce ne duce la concluzia că schimbarea cognitivă prin modificarea sensului situației este calea cea mai profundă de a ne câștiga echilibrul emoțional.

Studiile neurologice și psihologice ne dau suficiente motive să credem că putem fi meteorologii propriilor emoții. În contextul în care avem cunoștințele și experiența care ne califică pentru un loc de muncă, de exemplu, diferența între cei care reușesc să progreseze și cei care rămân pe loc o face puterea individuală de a ne gestiona propriile obstacole emoționale. Exercițiul constant și conștient de a recunoaște ce ne face să fim anxioși, temători sau furioși, admiterea faptului că putem alege cum să ne manifestăm și efortul de a reinterpreta experiențe trecute în folosul nostru ne ajută să prevedem vremea senină sau măcar să ne înarmăm cu o umbrelă când simțim că vine ploaia.

Pentru acest articol, am folosit următoarele surse disponibile online în limba engleză:

• Gross, J.J., & Thompson, R.A. (in press). Emotion regulation: Conceptual foundations. In J.J. Gross (Ed.), Handbook of emotion regulation (2006). New York: Guilford Press.
• Jared Torre, Emotional Control: Strategies we use for regulating our emotions (2011), psychologyinaction.org
• Kevin N. Ochsner,* Jennifer A. Silvers, Jason T. Buhle, Functional imaging studies of emotion regulation: A synthetic review and evolving model of the cognitive control of emotion, Annual NY Academy of Sciences (2012).