All posts by victor.flu

22 Mar

Ce nu știai despre food-service și cum te poate ajuta

HoReCa sau industria ospitalității include numeroase servicii și specializări, fiind un domeniu în continuă transformare. Dacă te tentează o carieră în gastronomie, dar nu vrei să devii neapărat bucătar, patiser sau ospătar, ia în calcul domeniul livrărilor la domiciliu și al serviciilor de catering.

Piața de food-service se referă la livrarea mâncărurilor la domiciliul clienților, la sediile unor companii sau pentru diferite evenimente, cum ar fi nunți, botezuri, conferințe, întâlniri business etc. În furnizarea de servicii alimentare se conturează două direcții: socială (business și instituții, educație, spitale, programe de ajutor social, armată etc.) și comercială (restaurante, fast-food-uri, livrare, cafenele/baruri, hoteluri, avioane, vase de croazieră, aeroporturi, benzinării. [1]

Afacerile din food-service presupun o echipă de oameni cu specializări diferite, care lucrează împreună pentru a oferi clienților produse și servicii de calitate. Domeniul cateringului oferă o paletă variată de joburi, de la bucătar, manager, responsabil de distribuție, până la reprezentant vânzări, contabil, șofer sau specialist în marketing.

Potrivit estimărilor din sectorul de catering, doar piaţa comenzilor online se ridică la peste trei milioane de euro. Din anul 2015, reducerea TVA la alimente a impulsionat această nișă. [2] Tot mai mulți angajați comandă prânzul la birou, astfel că pe piață se ivesc noi oportunități.

Dacă vrei să-ți deschizi propria afacere de catering, este foarte important să cunoști domeniul și să fii familiarizat cu principiile sale de bază. Experiența în domeniul culinar reprezintă un mare plus, chiar dacă nu ai terminat un liceu cu profil de alimentație publică sau o facultate de turism.

Pe lângă pasiune și creativitate, gastronomia înseamnă multă răbdare, perseverență, rezistență la stres și îmbunătățirea continuă a abilităților. De asemenea, industria de food presupune și respectarea unor reguli și proceduri, pentru asigurarea standardelor de calitate și siguranță.

Te invităm să explorezi lumea fascinantă a gastronomiei și să-i descoperi oportunitățile!

[1] Radiografia pieței de foodservice din România, articol publicat de Food&Bar (aprilie 2009).

[2] Bani pe săturate: cum îţi deschizi o afacere cu catering, publicat pe adevarul.ro la data de 21.01.2016

11 Mar

Cum te folosești de internet în găsirea locului de muncă dorit

În continuarea articolului despre modalitatea de căutare a unui loc de muncă potrivit și pașii ideali de urmat în parcurgerea cu succes a acestui demers v-am pregătit un ghid practic de utilizare eficientă a internetului și de angajare rapidă.

După cum începem să ne obișnuim, internetul nu este doar un mijloc de socializare și de vizionare a filmelor preferate, ci de asemenea, este un mediu foarte bun de informare asupra subiectelor dorite iar angajarea este unul dintre acestea.

Iată câteva recomandări care îți pot fi de folos în utilizarea internetului pentru căutarea unui loc de muncă.

Începeți să folosiți rețeaua socială Facebook și pentru informare.

  • Căutați grupuri create pentru promovarea locurilor de muncă. Folosiți grupuri de cuvinte precum: „locuri de muncă Brașov/Tg.Mureș/orașul de interes”, „locuri de muncă ospătari/bucătari/locul de muncă urmărit”, „joburi din România”, „târg de joburi” etc. Fiți cât mai specifici în căutările voastre. Veți vedea în curând care din aceste grupuri merită urmărite.
  • Înscrieți-vă pe aceste grupuri și urmăriți postările de interes. Unele grupuri au și câteva zeci de mesaje pe zi.
  • Postați disponibilitatea de a lucra într-un anumit domeniu.
  • Contactați persoanele care postează locurile de muncă de interes.

Folosiți internetul inteligent. Site-ul www.trafic.ro este liderul actual în monitorizarea audienței online din România și oferă cele mai relevante statistici referitoare la notorietatea unui site. Altfel spus, cu cât un site de joburi este mai vizualizat cu atât mai multe șanse aveți să găsiți în el ceea ce căutați. Un site de joburi popular în trafic.ro are atât postări recente și actualizate cât și un număr ridicat de angajatori.

  • Intrați pe site-urile găsite și creați un cont de utilizator. Pașii pentru a crea acest cont sunt foarte simpli și sunt menționați de către fiecare site în parte, de cele mai multe ori fiind nevoie de simple informații precum: numele vostru, adresa de mail și o parolă dorită. De preferat să folosiți aceeași parolă pentru site-urile accesate, pentru a evita uitarea ei și pierderea datelor din cont. Un număr mai mare de site-uri accesate vă asigură un grad mai mare de informare și o șansă mai bună de a găsi locul de muncă
  • Încărcați în site-uri CV-ul actualizat. Cu toate că este un proces care necesită timp și răbdare din partea voastră, este un mijloc foarte bun de a intra în contact cu angajatorii. De cele mai multe ori angajatorii caută ei înșiși CV-urile potențialilor angajați în site. Dar și voi puteți găsi mai ușor, prin filtrele de căutare folosite, locurile de muncă disponibile în orașul dorit.
  • Contactați angajatorii.

Fiți la curent și cu târgurile de joburi organizate. Tot pe internet găsiți cel mai rapid date despre acestea. Utilizați motorul de căutare Google pentru a afla perioada și locația în care apar și mergeți cu încredere să întâlniți reprezentanții angajatorilor sau ai firmelor de recrutare. Fiți pregătiți. Un CV printat este întotdeauna binevenit

02 Feb

Evaluarea proiectului „Inițiative pe piața muncii în mediul rural”

cautarea unui loc de munca-s

În cele ce urmează, veți citi un extras din raportul de analiză a proiectului Inițiative pe piața muncii în mediul rural care parcurge mai multe aspecte evaluate cu scopul de a puncta ce a fost bine și ce ar putea să fie îmbunătățit în activitățile viitoare de acest fel. Raportul a fost întocmit de specialiști în evaluarea de proiecte din domeniul social și a avut la bază mai multe metode de evaluare astfel încât, analiza să fie complexă și să poată identifica cât mai fidel surse ale problemelor, acolo unde este cazul.

Proiectul a cuprins, alături de activitățile principale, evaluarea și monitorizarea felului în care a fost furnizat către participanți programul integrat de consiliere, formare profesională și mediere pentru piața muncii. Astfel, a fost posibilă identificarea celor mai bune metode de a răspunde prompt nevoilor participanților, de a crește relevanța serviciilor furnizate pentru grupul țintă și de a desprinde lecții învățate ce pot fi aplicate ulterior în proiecte similare de către membrii parteneriatului sau de către alte organizații care desfășoară proiecte sociale în mediul rural.

Metodele de evaluare au cuprins interviuri față-în-față și telefonice cu participanții și experții implicați în proiect, observații directe ale evaluatorilor și analiza de documente rezultate în urma activităților.

Extrasul de analiză se referă la următoarele aspecte evaluate:


  1. Calitatea procesului de informare și consiliere;

  2. Calitatea procesului de formare profesională;

  3. Calitatea procesului de mediere în vederea ocupării;

  4. Calitatea procesului de promovare a serviciilor oferite în cadrul proiectului;

  5. Calitatea resurselor puse la dispoziția grupului țintă prin proiect;

  6. Calitatea colaborării între părțile interesate ale proiectului.


Calitatea procesului de informare și consiliere

Cele mai importante resurse în prestarea acestor servicii au fost resursele umane ale organizațiilor partenere: au fost mobilizați specialiști cu competențe și experiență în domeniul ocupării, care au antrenat beneficiarii într-o largă diversitate de activități menite să identifice cât mai corect situația fiecărei persoane vizate și să conducă la propuneri de dezvoltare profesională cât mai potrivite cu nevoile specifice ale fiecăruia; în acest scop au fost realizate activități privind:


  • Informarea participanților privind evoluţiile pe piaţa muncii, privind obiective orizontale;

  • Evaluarea personalității în perspectiva orientării profesionale prin testare psihologică și consiliere individuală;

  • Organizarea de sesiuni de grup de consiliere profesională şi dezvoltare personală.

Ca urmare a nevoilor identificate pe parcursul analizei tehnice, serviciile furnizate au fost completate cu o campanie de conștientizare privind un stil de viață sănătos. Cele 25 de seminarii organizate începând cu august 2015 au completat perspectiva asupra vieții profesionale cu cea medicală asupra multiplelor dimensiuni ale vieții personale a individului (alimentație, igienă, sănătatea reproducerii, vaccinuri etc.).

Varietatea și caracterul complementar al activităților de informare și consiliere, adaptate la specificul local al comunităților vizate, au contribuit decisiv la asigurarea unui răspuns adecvat la nevoile grupului țintă, la caracteristicile pieței locale a muncii și la nevoile angajatorilor din regiune.

Astfel s-a asigurat un grad foarte ridicat de satisfacție a beneficiarilor referitor la utilitatea acestor sesiuni pentru căutarea, găsirea și păstrarea unui loc de muncă adecvat; pentru exemplificare, cităm din chestionarul completat de unul din membrii grupului țintă:

”[Sesiunea de informare și consiliere] chiar m-a ajutat să decid asupra ceea ce vreau de la viață, fiindcă eram în situația de a lua o decizie și, după ce am făcut consilierea, am putut lua decizia cea mai potrivită pentru mine, am știut ce mi se potrivește.”

Calitatea procesului de formare

Activitățile de formare, finalizate prin evaluare și certificarea competențelor dobândite, s-au încadrat în două mari categorii: cursuri de calificare și cursuri de perfecționare, ambele fiind susținute de formatori certificați, cu competențe relevante și experiență în domeniu.

Selectarea ocupațiilor care au făcut obiectul formării – recepționer, secretariat, lucrător în comerț, lucrător în structuri pentru construcții, cameristă, patiser, frizer, confecționer asamblor articole din textile, agent de pază – s-a făcut ținând cont de specificul regiunilor vizate, de caracteristicile pieței regionale de muncă și ale tendințelor constatate prin documentare și analiza realizată la momentul elaborării proiectului și actualizată ulterior, pe parcursul implementării.

Astfel, proiectul a atins un înalt nivel de relevanță față de nevoile beneficiarilor cu privire la ocupare, prin faptul că tematica și conținutul sesiunilor de formare au fost adaptate la contextul local, precum și prin respectarea stilului de învățare specific adulților. Sesiunile de formare au îmbinat aspectele teoretice cu numeroase ore de practică, apreciate ca o ocazie esențială de a înțelege și exersa ce presupune exercitarea unei anumite meserii. La calitatea ridicată a formării a contribuit și flexibilitatea echipei de proiect, permanent adaptată la nevoile concrete existente sau ivite pe parcurs în rândul beneficiarilor.

În consecință, nivelul de satisfacție a beneficiarilor a fost foarte ridicat, micile nemulțumiri înregistrate din partea unora dintre participanți față de unele produse sau servicii auxiliare (de ex., catering) fiind discutate și rezolvate fără ca rezultatele finale să fie afectate.

Participanții au apreciat în mod deosebit elemente cum sunt calitatea predării, nivelul de pregătire a formatorilor, calitatea materialelor primite (suporturi de curs) – clare și bine structurate, respectul formatorilor față de participanți, atmosfera de lucru relaxantă și stimulatoare, remarcându-se în special lipsa mustrărilor și încurajarea întrebărilor și a încercărilor repetate, claritatea răspunsurilor, explicarea tuturor noțiunilor folosite în prezentările orale și în materialele scrise, ocazia de a cunoaște și colabora cu persoane noi, posibilitatea de a obține recunoașterea oficială a cunoștințelor dobândite, prin susținerea examenului final de absolvire.

Calitatea procesului de mediere în vederea ocupării

În urma cursurilor de formare, membrii grupului țintă au beneficiat de servicii de mediere – proces complex, care cuprinde mai multe faze.

Prima etapă, selectarea beneficiarilor, s-a realizat pornind de la persoanele care au absolvit cursurile de formare. A urmat apoi identificarea locurilor de muncă disponibile la nivel local sau regional și informarea beneficiarilor cu privire la acestea.

În funcție de oportunitățile identificate pe piața muncii, consilierii locali de orientare profesională au acordat asistență pentru stabilirea legăturilor între angajatori și beneficiari și sprijin în finalizarea formelor legale de ocupare. Beneficiarii proiectului au participat la sesiuni de job-club pentru deprinderea de competenţe de căutare a unui loc de muncă: întocmirea unui CV, pregătirea interviului de angajare etc.

Medierea s-a dovedit deosebit de utilă prin sprijinirea directă, concretă și complexă a beneficiarilor în căutarea și găsirea unui loc de muncă. S-a remarcat și că aceste activități solicită într-o foarte mare măsură specialiștii și membrii echipei de proiect implicați direct în implementare din cauza faptului că presupun o atenție continuă îndreptată către piața de muncă locală și o atitudine dinamică prin care să se vină în întâmpinarea angajatorilor, asigurându-se construirea și menținerea unei punți de legătură între angajatori și beneficiari, precum și o implicare substanțială ca timp în fiecare caz individual care se finalizează cu încheierea unui contract de muncă.

Importanța resurselor umane mobilizate reprezintă așadar un factor cheie: experiența specialiștilor este crucială, iar aceștia trebuie să fie permanent disponibili să sprijine beneficiarii și să răspundă angajatorilor în mod constructiv.

Alegerea strategiei urmărite în procesul medierii, atitudinea față de beneficiar – mai degrabă ocrotitoare sau, dimpotrivă, orientată către sprijinirea beneficiarilor să devină independenți, să facă singuri alegerile importante – sunt aspecte centrale ale acestei activități și depind la rândul lor de competențele, experiența și intuiția consilierului local.

În ceea ce privește job-club-ul, satisfacția tuturor beneficiarilor a reieșit în mod direct, în primul rând datorită caracterului aplicat și a utilității informațiilor și recomandărilor primite. Cităm în acest sens părerile câtorva beneficiari:

„… chiar interesant, ne interesa cum să ne prezentăm, CV-ul, ce întrebări să punem unui angajator și ce întrebări ne pun ei.”

„Eram emoționate, trebuia să vorbim ca la un interviu. A fost frumos.”

„Mie mi-a plăcut foarte mult pentru că se discutau subiecte foarte interesante.”

„Am avut ocazia să întâlnesc multi oameni minunați și să învăț multe lucruri noi.”

În general, medierea a fost percepută în mod pozitiv de către toți cei implicați, reprezentând un succes atât la nivelul percepțiilor, cât și la nivelul rezultatelor finale și al locurilor de muncă ocupate:

”Proiectul acesta m-a ajutat foarte mult, având în vedere că am urmat cursul de lucrător comercial și acum lucrez tot in domeniu. Am reușit să mă angajez într-o librărie.”

Pe de altă parte trebuie menționat și că, chiar dacă unii beneficiari nu s-au putut angaja până în prezent, prin participarea la activitățile proiectului șansele lor de angajare au fost îmbunătățite. Medierea poate da rezultate în orice moment, având în vedere că, odată stablit contactul dintre beneficiari și potențialii angajatori, oportunitea de a ocupa un loc de muncă la acel angajator poate apărea oricând.

Calitatea procesului de promovare a serviciilor oferite în cadrul proiectului

Promovarea serviciilor oferite de specialiștii din cadrul proiectului – informare și consiliere profesională, formare și mediere – a avut o importanță deosebită, având ca rezultat direct atragerea atenției potențialilor beneficiari. Procesul de promovare a presupus transmiterea informațiilor prin materiale tipărite, contact direct și mediul online.

Legat de eficiența acestor mijloace de comunicare, s-a constatat că atunci când cei potențial interesați primesc informațiile în formă scrisă, iar pentru detalii suplimentare sau lămuriri trebuie luată legătura cu o persoană de contact, adeseori se evită să se mai ceară amănunte din cauza sentimentului de neîncredere sau disconfortului față de ideea de a se implica într-un asemenea demers de comunicare. Prin urmare, modalitățile de informare cele mai eficiente s-au dovedit a fi cele bazate pe contactul direct cu potențialul beneficiar, care are astfel ocazia să pună pe loc întrebările care îl interesează, mai ales atunci când este încurajat explicit de către persoana de contact și are posibilitatea de a se convinge că aceasta este prietenoasă și deschisă către comunicare.

Calitatea resurselor puse la dispoziția grupului țintă prin proiect

Principalele resurse puse prin proiect la dispoziția membrilor grupului țintă cu ocazia prestării serviciilor în vederea ocupării au fost cele umane și cele materiale.

Referitor la resursele umane, echipa proiectului a mobilizat, pentru legătura directă cu grupul țintă, următoarele tipuri de specialiști: consilieri de orientare privind cariera, experți în consiliere, formatori, lectori, instructori de practică, precum și persoane care au avut rolul de experți organizatori și coordonatori pentru diferitele tipuri de servicii – informare, consiliere, calificare, perfecționare, mediere, job-club.

Standardele stabilite pentru specialiști au fost ridicate, presupunând competențe profesionale complexe, cunoașterea domeniului social, familiarizarea cu diferitele caracteristici psihologice specifice mediului vizat, precum și stăpânirea limbilor în care s-au derulat activitățile – în anumite comunități din județele Mureș și Harghita, activitățile au avut beneficiari vorbitori predominant de limbă maghiară. Astfel, prin diversitatea calificărilor, competențelor și abilităților de comunicare ale membrilor echipei, s-a putut răspunde tuturor nevoilor idenitificate. Dintre aprecierile participanților cu privire la nivelul de competență și de implicare a specialiștilor cităm pentru exemplificare următoarele, înregistrate cu ocazia interviurilor individuale și de grup realizate în procesul de analiză tehnică:

”Toți au fost extraordinari.”

”Oamenii care ne-au predat au fost clari, conciși și la obiect, chiar mi-e dor de un domn profesor de acolo.”

”… foarte de treabă și foarte dornici să ne ajute să evoluăm.”

”Ne vorbeau de la egal la egal şi pe înțelesul nostru.”

”Mie mi-au plăcut foarte mult oamenii cu care am intrat în contact şi pentru că erau foarte calzi.”

”De cele mai multe ori poate răbdarea dânșilor a fost pusă la răbdare cu noi, dar de fiecare dată ne-au răspuns la întrebări fără să se supere.”

Printre cele mai importante aspecte pozitive rezultate în urma prestațiilor specialiștilor s-au numărat, conform părerilor beneficiarilor, autocunoașterea avansată rezultată din activitățile de consiliere și dezvoltare personală, ajutând la realizarea celor mai potrivite opțiuni privind cariera, precum și caracterul practic al formării – prin exemple, prin simularea unor situații reale și prin sprijinul oferit în găsirea unui loc de muncă.

Un alt indiciu pozitiv cu privire la succesul modului de funcționare a echipei de specialiști constă în nivelul ridicat de satisfacție al unor persoane pentru care inițial singura atracție a proiectului o reprezenta oferirea subvenției de la finalul participării la activități. Chiar și în cazuri de acest fel au existat participanți care, datorită calității ridicate a serviciilor prestate, au realizat pe parcurs că beneficiile participării depășesc cu mult subvenția obținută, manifestând până la urmă un interes real față de conținutul programului de informare și consiliere / formare / mediere.

În ceea ce privește categoria resurselor materiale, cele mai importante elemente au fost spațiile alocate desfășurării activităților cu membrii grupului țintă, care au fost identificate în puncte cât mai ușor accesibile grupurilor de participanți, chiar în localitățile de proveniență ale acestora.

Spațiile pentru activități au fost identificate pe baza unor criterii cum sunt capacitatea de a găzdui în bune condiții toți membrii grupului țintă prezenți la activitatea respectivă; asigurarea unei atmosfere liniștite, necesare bunei derulări a activității; posibilitatea de a fi organizat din punct de vedere al mobilierului astfel încât să se poată asigura participarea activă a fiecărei persoane la activități, precum și distribuirea uniformă a participanților în sală; apropierea de alte spații de interes local, precum potențiali angajatori sau locuri de realizare a practicii – pentru aplicarea cunoștințelor dobândite și a abilităților deprinse în cadrul activităților.

Calitatea colaborării între părțile interesate ale proiectului

Membrii structurilor partenere au dezvoltat o relație consistentă de coordonare și colaborare datorită pe de o parte cooperării anterioare de succes și, pe de altă parte, determinării actuale de a se implica în toate etapele proiectului, de la inițierea și până la încheierea acestuia.

Nu au fost identificate situații problematice, dificultățile întâmpinate pe parcursul implementării activităților fiind abordate în mod transparent și flexibil, astfel încât s-a reușit identificarea din timp de soluții acceptate de toate de părțile implicate și menținerea unui climat general de bună colaborare.

În ceea ce privește cooperarea cu autoritățile locale, instituțiile publice și alte organizații în vederea identificării potențialilor membri ai grupului țintă și a potențialilor angajatori, precum și pentru obținerea unei imagini cât mai fidele asupra pieței locale a forței de muncă, aceasta a decurs în cele mai bune condiții, contribuind semnificativ la succesul proiectului.

Legat de colaborarea dintre organizațiile partenere și beneficiari, aceasta a decurs în principiu în condiții bune, datorită regulilor clare, procedurilor transparente și disponibilității generale a echipei proiectului pentru remedierea oricăror dificultăți apărute. Principala sursă generatoare de sincope în comunicarea și cooperarea dintre organizații și membrii grupului țintă a reprezentat-o subvenția acordată absolvenților certificați ai programelor de formare derulate în cadrul proiectului: fiind uneori singurul sau principalul factor motivațional al participării unor beneficiari la activități, acordarea subvenției a permis și participarea unor persoane care nu aveau un interes real în a dobândi noi competențe și abilități și în a-și spori șansele de angajare. Chiar și în aceste condiții, subvenția a reprezentat un sprijin important pentru mulți beneficiari care, pe perioada desfășurării sesiunilor de informare, consiliere, formare și mediere, au fost limitate în a-și desfășura activitățile obișnuite, precum munca zilieră. În plus, unele dintre persoanele motivate doar de subvenție au realizat, pe parcurs, ce oportunități și beneficii le aduce implicarea în activitățile proiectului, pe termen scurt, mediu și lung.

Calitatea colaborării cu factorii locali în cadrul proiectului

Calitatea implicării factorilor de la nivel local s-a dovedit a fi una ridicată, esențială pentru realizarea cu succes a activităților proiectului, incluzând atât structuri publice, cât și organizații sau persoane din domeniul privat.

Colaborarea la nivel local a avut importanță covârșitoare în cadrul tuturor etapelor proiectului, de la identificarea și înregistrarea membrilor grupului țintă până la susținerea propriu-zisă a activităților de informare, consiliere, formare și sprijin în vederea găsirii unui loc de muncă.

În ceea ce privește principalele structuri locale din zona publică – autorități publice locale, instituții de învățământ, biblioteci – s-a observat că nivelul de implicare, respectiv sprijinul acordat de acestea a variat de la aplicarea minimalistă a atribuțiilor lor legale, până la promovarea extinsă a unor principii și valori specifice exemplelor de bună practică, unde factorii locali identifică soluții concrete, adaptate problemelor și nevoilor locale, dând dovadă de creativitate și spirit de inițiativă cu respectarea în același timp a limitelor legale.

În promovarea oportunităților oferite de proiect în vederea identificării grupului țintă s-au remarcat factori locali care au folosit, cu respectarea prevederilor legale, bazele de date pe care le gestionează, au participat la informarea propriu-zisă a potențialilor membri ai grupului țintă, au pus prompt la dispoziție documentația necesară înregistrării în cadrul grupului țintă, au pus la dispoziție spații pentru întâlniri. Odată convinși de credibilitatea proiectului, factorii publici au susținut, în comunitățile vizate, oferta organizațiilor partenere; în acest fel reticențele și neîncrederea colectivității locale au fost reduse substanțial, iar deschiderea acesteia către participarea la proiect a fost mult îmbunătățită.

Sesiunile de informare, consiliere și formare profesională au fost la rândul lor sprijinite prin punerea la dispoziție a unor spații de desfășurare, precum și prin contribuția la menținerea nivelului de mobilizare a participanților. Uneori, autoritățile au intervenit inclusiv în momentele dificile în care s-au înregistrat nemulțumiri ale participanților privind întârzierea subvențiilor, existând cazuri unde reprezentanții factorilor locali au facilitat relațiile tensionate cu participanții, girând astfel credibilitatea organizațiilor partenere.

În procesul de mediere în vederea ocupării, la formele de sprijin menționate deja s-au adăugat sensibilizarea și deschiderea agenților economici locali, care au oferit atât locuri pentru desfășurarea propriu-zisă a întâlnirilor și spațiul și resursele necesare modulelor practice din cadrul cursurilor, cât și posibiliăți de angajare ulterior finalizării cursurilor de formare profesională din cadrul proiectului.

În concluzie, experiența din cadrul proiectului demonstrează că autoritățile locale, unitățile de învățământ, bibliotecile publice se pot implica în mod substanțial, cu respectarea prevederilor legale, în identificarea unor servicii de ocupare cât mai potrivite contextului local, contribuind activ la educarea membrilor colectivităților locale în perspectiva obținerii unor efecte pe termen lung. Efortul structurilor publice are impact maxim atunci când se completează cu acțiuni ale domeniului privat – operatori economici, membrii individuali ai comunității, biserici etc., iar colaborarea dintre acestea este posibilă din punct de vedere al legislației românești în vigoare chiar în cadrul unor rețele informale care să funcționeze la nivelul fiecărei comunități interesate.

18 Jan

De ce o carieră și nu doar un job?

Deși la prima vedere cariera și jobul par două concepte sinonime, între ele există o diferență de nuanță.

Jobul se referă strict la activitatea remunerată desfășurată în cadrul unei organizații, la responsabilitățile și drepturile pe care le ai ca angajat.

Cariera definește o preocupare pentru dezvoltarea profesională pe termen lung și include nu doar banii, ci și un sentiment de împlinire, oportunități de învățare și perfecționare, libertate financiară etc. O carieră de succes vine la pachet cu recunoașterea meritelor din partea celorlalți, îți oferă statut și credibilitate.

Cariera înseamnă profesionalism, implică perfecționare continuă și rezultate excepționale în activitatea practicată. Înseamnă să duci jobul la un nivel superior, să-l practici cu dăruire, din dorința de a obține performanță. Poți să faci carieră indiferent de domeniul care te pasionează, adică nu doar ca avocat, doctor sau diplomat, ci și ca mecanic auto, cosmeticiană, instalator etc.

Profesii ca bucătar, croitor sau tâmplar, până nu demult desconsiderate, și-au recâștigat respectul pe piața muncii datorită unor oameni ambițioși, care au avut curajul să-și construiască o carieră pornind de la pasiunile proprii și punând bazele unor afaceri de succes.

Pentru a avea o carieră, cel mai important este să-ți descoperi valorile, să afli la ce ești bun și ce-ți place să faci, apoi să dezvolți noi abilități și competențe, acumulând experiență în domeniul respectiv. Cunoaște-te cât mai bine și îți va fi mai ușor să-ți alegi nu un job, ci o carieră!

12 Dec

Către o piaţă unică a resursei umane

ANDREI TRANDAFIRA, Centrul de Analiză și Dezvoltare Instituțională

Problema majoră de care ne lovim, în mo­mentul de faţă, atât ca indivizi, cât şi ca so­cietate este incapacitatea de a activa în­tr-un mod dinamic bazinul potenţial de resursă umană. Cauza sistemică este dată de faptul că instituţionalizarea este de­pen­dentă de calea istorică prin care s-a pro­dus. Mai precis, vorbim de o evoluţie is­to­rică pe două axe distincte ale resursei uma­ne, cea intensivă în piaţa educaţiei superioare şi cea extensivă în piaţa mun­cii. Datorită tendinţei intrinseci de pro­fesionalizare a resursei umane, ne aflăm în momentul de faţă într-un punct de con­vergenţă între cele două pieţe. Însă inerţia cadrelor instituţionale creează ba­riere în realizarea acestei convergenţe. În acelaşi timp, cadrul instituţional la nivelul Uniunii Europene oferă instrumente struc­turale care permit o tranziţie către o pia­ţă unică a resursei umane prin mij­loa­ce antreprenoriale.

Din perspectiva individului şi a încercării acestuia de a-şi maximiza şansele de reu­şită în viaţă (din punct de vedere profe­sional), opţiunea strategică de carieră pe care acesta o face prin investiţia într-un serviciu oferit de piaţa educaţiei supe­ri­oare nu oferă garanţii rezonabile pentru obţinerea unei calificări cerute în mod real pe piaţa muncii. Din perspectiva unei economii a resursei umane, tânărul ab­solvent universitar care tocmai a investit câţiva ani de zile în calificarea propriei resurse umane se află, adesea, în situaţia absurdă de a constata că respectiva cali­fi­care nu răspunde cerinţelor de resursă umană de pe piaţa muncii. Dincolo de sta­tistici, situaţia de fapt este că abilităţile de cunoaştere atestate teoretic prin di­plo­mă se dovedesc a fi complet irelevante pen­tru fişa postului jobului dorit.

Una dintre cauzele acestei stări de fapt este furnizarea de către instituţiile de învăţământ a două servicii distincte. Primul dintre ele este serviciul de profe­sionalizare a resursei umane oferit indi­vi­zilor ce ţintesc accesul ulterior pe piaţa muncii. Al doilea este serviciul de eva­luare a competenţelor dobândite de cei ce au folosit primul serviciu. Într-o piaţă func­ţională a resurselor umane, acest ser­viciu de evaluare ar veni să întâmpine ce­rerea angajatorilor. Însă, în cadrul ac­tual, funcţia de atestare este tratată, mai degrabă, ca un aspect pur birocratic. Iar din perspectiva angajatorului, diploma capătă valoarea unui simplu document birocratic, care prin el însuşi nu certifică nimic despre abilităţile reale ale po­se­so­rului. Pe aceste coordonate, cititorul poa­te explora câteva teme conexe: eficienţa unor instituţii specializate doar în ates­ta­rea unor anumite competenţe, precum tes­tele Cambridge pentru limba engleză; devalorizarea noţiunii de diplomă din cau­za universităţilor care au funcţionat mai degrabă ca fabrici de diplome, lucru care nu ar fi fost posibil dacă serviciul de ates­ta­re ar fi fost furnizat de instituţii in­de­pen­dente.

O altă problemă majoră este faptul că pia­ţa muncii este mult mai dinamică decât pia­ţa universitară, ducând astfel la apari­ţia unor abilităţi superprofesionalizate şi a unor metode mult mai eficiente de dobân­di­­re a lor. Aceasta se întâmplă din cauza fap­­tului că pe piaţa muncii resursa umană este complet nereglementată, având de-a face realmente cu o piaţă liberă a know-how-ului. În aceste condiţii, companiile de succes sunt într-o acerbă luptă pentru re­sursa umană de calitate, situaţie care a con­dus la apariţia unor sectoare care să su­pli­nească incapacitatea sectorului uni­ver­­si­tar, precum pieţele de training, re­pro­fe­sio­na­lizare sau de recrutare profesio­nală.

Revenind la cele două aspecte fun­da­men­ta­le introduse, cel instituţional şi cel an­tre­prenorial, adică un cadru abstract de reguli şi abilitatea indivizilor de a naviga acel cadru de reguli identificând opor­tu­ni­tăţi pentru creşterea bunăstării atât a lor ca indivizi, cât şi a societăţii pe ansamblu, este important de înţeles că trendurile so­cietale şi în special cele europene merg în direcţia creării unui cadru instituţional dinamic şi eficient, care să permită folo­si­rea oportunităţilor antreprenoriale.

În sensul exemplificărilor de înainte, ca­drul instituţional european este extrem de favorabil unor parteneriate între cele două pieţe, prin mecanisme an­trepre­no­riale. În măsura în care atât angajatorii, cât şi universităţile vor sesiza această opor­tunitate, cu siguranţă profesio­na­li­za­rea viitorilor angajati se va desfăşura di­rect la cursuri din curricula universitară, realizate de la bun început în parteneriat cu angajatorii de succes.

12 Dec

Îmbunătăţirea informării pe piaţa muncii: o soluţie pentru reducerea ratei şomajului în rândul tinerilor

job_cio

RALUCA ANA BÎGU, Universitatea din București

DRAGOŞ BÎGU, Academia de Studii Economice

job_cioRata ridicată a şomajului în rândul tine­ri­lor, în raport cu şomajul la nivelul întregii populaţii active, este determinată de o se­rie de cauze. Printre acestea, un rol important îl ocupă decalajul dintre abi­li­tăţile asimilate în sistemul educaţional şi cele necesare la locul de muncă, precum şi faptul că cei aflaţi în căutarea primului loc de muncă vin fără experienţă şi fără recomandările angajatorului anterior, ce­ea ce îi plasează într-o poziţie de infe­rio­ri­tate faţă de ceilalţi candidaţi. Aceste cauze pot fi atenuate, însă, probabil, nu elimi­na­te complet prin politici publice. Institu­ţii­le statului au la dispoziţie măsuri mai mult sau mai puţin intervenţioniste prin care să contribuie la rezolvarea problemei şomajului în rândul tinerilor. În con­ti­nua­re, vom examina câteva dintre măsurile de politică publică prin care, fără a inter­veni direct pe piaţa muncii, statul poate facilita creşterea ratei de angajare în rân­dul tinerilor. Ne vom concentra asupra unor măsuri prin care instituţiile publice furnizează informaţii actorilor implicaţi, în special tinerilor care vizează obţinerea unui loc de muncă.

Ne plângem deseori că în universităţile româneşti programele de licenţă şi mas­terat nu oferă cunoştinţele necesare pe pia­ţa muncii, absolvenţii devenind astfel „şomeri cu diplomă“. Dincolo de măsurile pe care le pot lua universităţile pentru adap­tarea la cerinţele pieţei muncii, ne putem întreba dacă absolvenţii de liceu aleg în cunoştinţă de cauză specializări şi programe care oferă şanse scăzute de an­gajare. În România, universităţile şi ins­ti­tuţiile statului nu oferă statistici relevante privind rata de angajare a absolvenţilor. Con­diţiile de acreditare impuse de ARACIS presupun monitorizarea ratei de angajare a studenţilor după absolvirea pro­gramelor de studii. Totuşi, în practică, puţine uni­versităţi urmăresc evoluţia ab­solvenţilor pe piaţa muncii. În multe ţări, datele pri­vind ratele de angajare şi sala­riile absol­ven­ţilor sunt monitorizate de că­tre inst­i­tuţiile publice; de pildă, în Ma­rea Bri­ta­nie, există o agenţie (Agenţia de Statis­ti­că pentru Învăţământul Superior) care fur­nizează astfel de date. Aceste in­for­maţii statistice îi pot ajuta pe tineri să aleagă în mod informat o universitate şi o specializare şi contribuie la descurajarea programelor de licenţă şi masterat care nu oferă bune oportunităţi de angajare.

Mai importante decât informaţiile privind performanţele tinerilor după absolvire sunt datele şi prognozele privind piaţa muncii. În ţările dezvoltate, instituţiile de ocupare a forţei de muncă, dar şi alte ins­ti­tuţii publice oferă o serie de previziuni detaliate privind starea actuală şi evo­lu­ţiile pe termen lung ale pieţei muncii. Ast­fel de cercetări sunt esenţiale pentru ca ti­nerii să aleagă în mod informat o anu­mi­tă calificare sau specializare universitară. De asemenea, pentru a fi eficiente, cur­su­ri­le de formare profesională trebuie să ţi­nă seama de prognozele privind cererea de forţă de muncă. Una dintre problemele observate de oficiali şi de experţi în pri­vin­ţa cursurilor de formare profesională din România, dintre care cele mai multe fi­nan­ţa­te prin POSDRU, este că acestea nu răs­pund unei cereri reale pe piaţa muncii pen­tru respectivele calificări. Ca o soluţie, studiile privind cererea pentru anumite ca­lificări pot alinia mai bine cursurile de formare la nevoile pieţei muncii. Astfel, acestea vor putea contribui la scăderea ratei şomajului, în general, şi în rândul tinerilor, în particular. De asemenea, mo­nitorizarea şi evaluarea programelor de formare trebuie făcută, în primul rând, pe baza eficienţei lor externe, adică a nu­mă­rului de şomeri angajaţi efectiv ca urmare a cursurilor urmate.

Una dintre cauzele deseori trecute cu ve­de­rea ale şomajului în rândul tinerilor o reprezintă lipsa conexiunilor informale, ca­re asigură găsirea unui loc de muncă odată cu avansarea în carieră. În Ro­mâ­nia, tinerii apelează de cele mai multe ori la mijloacele formale de căutare a unui post, însă, adesea, ei nu dispun de su­fi­cientă asistenţă specializată pentru a le exploata la maximum. Instituţiile de ocu­pa­re a forţei de muncă oferă informaţii privind locurile de muncă disponibile, în­să aceste informaţii sunt insuficient ac­ce­sate de publicul tânăr. De asemenea, es­te utilă crearea unei platforme care să ofere informaţii complete privind opor­tu­ni­tăţile de formare profesională oferite de actorii implicaţi pe această piaţă.

Îmbunătăţirea informaţiei pe piaţa muncii este esenţială pentru reducerea şomajului în rândul tinerilor. În plus, numeroşi ti­neri ocupă posturi sub calificarea şi pre­gă­tirea dobândite în universităţi, ceea ce de­termină subutilizarea abilităţilor do­bân­dite pe perioada studiilor. Măsurile pre­zen­tate anterior pot contribui şi la re­du­ce­rea pierderii de potenţial uman generate de această subutilizare.

 

12 Dec

Firmele de training şi învăţământul universitar: piaţă versus stat

RADU ŞIMANDAN, Universitatea Politehnică din București

Educaţia universitară din România este un domeniu atent reglementat de stat, atât uni­versităţile de stat, cât şi cele private fi­ind obligate să respecte cerinţe amă­nun­ţite emise de minister. În ultimii ani, pia­ţa de training a crescut considerabil. Deşi există reglementări legale obligatorii şi pen­tru furnizorii de training, în com­pa­ra­ţie cu piaţa universitară această activitate este una relativ liberă, furnizorii pu­tân­du-se adapta mai uşor la cererea pieţei. Dezvoltarea pieţei de training este un simp­tom al lipsei de competitivitate a în­văţământului universitar, care, la rândul său, îşi are originea în hiperreglementarea legală. Există două categorii de motive pen­tru care oferta universităţilor este rup­tă de realitatea economică. O categorie de motive ţine de calitatea informaţiei care stă la baza deciziilor universităţilor, iar cea­laltă ţine de stimulente.

Un mediu instituțional care aduce per­for­manţă în educație este un mediu care în­curajează producerea de informaţie de ca­litate şi care stimulează ofertanţii să-şi adapteze oferta la cerere. Ofertanţii vor primi informaţie mai bună dacă sunt li­beri să-şi modifice cu costuri minime ofer­ta de cursuri aşa cum cred ei că vor satis­face clienţii. Consumatorii sunt, deci, sur­sa informaţiei şi ei o transmit către pro­ducători prin alegerile lor. Fiecare dintre ei se află în cea mai bună poziţie pentru a şti ce e mai bine pentru ei şi care e calea cea mai bună pentru a-şi atinge obiec­ti­ve­le. Ei sunt cu mult mai aproape de econo­mia reală decât managerii universităţilor.

Privitor la stimulente, în actualul aran­ja­ment instituțional, succesul unor univer­sităţi în satisfacerea consumatorilor nu se traduce în venituri mai mari pentru acele universităţi. Banii nu vin de la con­su­ma­tori, ci de la stat. Universităţile nu au in­te­res să fie pe placul consumatorilor, ci pe placul statului. Controalele din partea une­ia dintre multele agenţii însărcinate cu pro­movarea „calităţii“ trebuie tratate cu maximă atenţie şi bunăvoinţă. Resurse imen­se sunt alocate în aceste direcții, şi nu în aflarea şi satisfaceriea dorinţelor consumatorilor.

Pentru a justifica folosirea ghilimelelor în cazul termenului calitate, menționez în paranteză situaţia imposibilă în care se află o agenţie a statului însărcinată cu pro­movarea calităţii în educaţie. Această agen­ţie nu are la dispoziţie niciun canal de comunicare cu consumatorii serviciilor respective. În general, calitate înseamnă calitate pentru cineva; un produs este de calitate dacă satisface dorințele subiective ale cuiva. Neavând informaţia pe baza că­reia să acţioneze, agenţia va inventa felu­rite „standarde“ pretins obiective ale cali­tăţii, care îşi au sursa în propriile evaluări despre ce înseamnă educaţie de calitate. În plus, motivul stimulentelor se aplică în egală măsură activităţii agenţiei: chiar da­că ar avea informaţia, aceasta nu are motive să promoveze dorinţele consu­ma­torilor, funcţionarii nefiind premiaţi pe măsura succesului lor.

În plus, un scurt argument în favoarea fo­losirii termenilor piaţă, consumatori şi clienți de educație se impune. Deşi în mod obișnuit se susţine contrariul, nu exis­tă nicio diferenţă esenţială între piaţa de educaţie şi orice altă piaţă din econo­mie. Purtătorii cererii de diferite servicii educaţionale vor ca, de pe urma consu­mu­lui acelui produs, să îşi crească şansele de a-şi atinge obiectivele aşa cum şi le sta­bi­lesc ei – o mai bună participare la viaţa so­cială, un job mai bine plătit sau mai plă­cut etc. Beneficiile (anticipate) depăşind costurile, ei sunt dispuși să facă schimbul. Similar, firmele angajează resurse pentru a oferi acest produs de pe urma căruia se aşteaptă să obţină profit. Participând la schimb, ambele părţi se așteaptă să câş­ti­ge de pe urma tranzacţiei.

Firmele de training îşi obţin veniturile di­­rect de la consumatori prin preţul cur­su­rilor oferite. Depinzând de consumatori, ofertanţii de cursuri au tot interesul să le satisfacă şi cele mai capricioase cerinţe. Relaţia dintre consumator şi producător este una directă. Rezultatul: firmele îşi trimit angajaţii la cursuri (fiind chiar dis­puse să acopere costurile) mai degrabă la firme de training decât la greoaiele univer­si­tăţi care trebuie să ceară acordul minis­te­rului pentru orice produs oferit. Multe dintre cursurile oferite azi de traineri ar putea fi oferite de universităţi, dar acestea sunt împiedicate de reglementări stufoase.

În fine, o piaţă liberă a educaţiei are con­se­cinţe favorabile şi asupra respon­sa­bi­li­tăţii individuale. Fiind liberi să aleagă, oa­menii învaţă că de eforturile proprii depinde succesul sau insuccesul lor. Li­ber­ta­tea promovează responsabilitatea şi în acest domeniu, la fel ca în oricare altul.

12 Dec

Statul, educația și piața muncii

somer

GABRIEL MURSA, Institutul Friedrich von Hayek România

somerMajoritatea covârșitoare a românilor con­sideră că una dintre îndatoririle funda­men­tale ale statului este oferirea de ser­vicii educaționale, deoarece, alături de să­nătate, educația reprezintă un bun spe­cial, de care ar trebui să beneficieze fără opreliști orice cetățean. Însă atât teoria, cât și practica demonstrează că ingerin­țe­le sectorului public în acest domeniu, de­parte de a rezolva probleme reale, nu fac decât să conducă la agravarea lor. Din aceas­tă perspectivă, cel mai bun exemplu de efect pervers al intervenției statului constă în apariția și cronicizarea de­ca­la­jelor existente între oferta sectorului edu­cațional public și nevoile pieței muncii. Or, o modalitate prin care statul intervine în acest sector – devenit, practic, un veri­ta­bil monopol public – este subven­ționa­rea diferitelor forme de învățământ.

În prezent, România se confruntă cu una dintre cele mai ridicate rate ale șomajului în rândurile tinerilor din Europa. Există două cauze majore ale acestei realități: una de natură culturală – tinerii români sunt susținuți material de propriile familii o pe­rioadă mai lungă de timp, ceea ce-i des­cu­ra­jează să se angajeze – și una de na­­tură eco­nomică: subvenționarea masivă a sis­te­mu­lui de învățământ. Din lipsă de spațiu, ne vom concentra asupra celei de-a doua cauze.

Sistemul public de educație din România este un monopol controlat de grupurile de interese din domeniu, formate în spe­cial din sindicatele profesorilor, funcțio­nari (inspectori, membri ai aparatului bi­rocratic din ministerul de resort) și gru­pu­rile de politicieni care dețin (temporar) frâ­iele guvernării. Această realitate face ca sistemul educațional autohton să fie unul autist, înclinat spre satisfacerea propriilor nevoi, nu ale absolvenților și ale pieței mun­cii. De aceea, resursele financiare sunt dirijate spre menținerea unui statu-quo me­nit să păstreze norme didactice, pos­turi, locuri de muncă, departamente, spe­cia­lizări, nu să permită pregătirea în con­formitate cu nevoile reale ale tinerilor și cu doleanțele companiilor. Așadar, sta­tu­tul de monopol privilegiază oferta, în de­tri­mentul clienților (tinerii, ca beneficiari direcți de servicii educaționale, și com­pa­niile, ca beneficiari indirecți, ca entități ce angajează tineri). Dirijarea fondurilor publice în vederea menținerii acestui sta­tu-quo face ca resursele guvernamentale să nu finanțeze pregătirea în conformitate cu cerințele pieței muncii, ci în raport cu nevoile „sistemului“. Astfel, sunt subven­ționate facultăți, specializări, norme și ca­dre didactice ale căror rezultate nu se pliază pe cererea reală a pieței muncii. Prac­tic, guvernul alocă 50% din fondurile sale destinate sectorului educațional pen­tru a finanța învățământul teoretic, deși companiile românești solicită, în pro­por­ție de 80%, tineri cu calificări dobândite prin pregătire profesională (artizani, mun­ci­tori etc.). Această imensă disparitate în­tre ceea ce finanțează statul român și ceea ce solicită piața muncii arată gradul de autism în care trăiește sectorul public de educație din România.

Discrepanța dintre ceea ce face sistemul public de educație și ceea ce ar trebui să fa­că în realitate se explică atât prin faptul, deja enunțat, că el a devenit un scop în si­ne, menit să satisfacă dorințele celor ca­re-l controlează (sindicate, profesori, funcționari, grupuri de politicieni), cât și prin acela că, subvenționând în mod ina­decvat educația tinerilor, inculcându-le ideea „educației gratuite“, conferă aces­to­ra un stimulent fals atunci când își aleg pro­gramele de studii. Ideea bunului gra­tuit (educația finanțată de stat) este o ilu­zie costisitoare pentru tinerii care acceptă să urmeze programe de licență sau de mas­ter pentru a-și dobândi educația ne­ce­sară angajării ulterioare pe piața muncii. Aceste programe scad în mod artificial cos­turile personale pentru un tânăr dor­nic să dobândească abilități și cunoștințe. De aceea, ele devin, pe termen scurt, pro­fi­tabile pentru oricine; sunt ieftine, însă de slabă calitate. „Locurile finanțate de la buget“ par rentabile din perspectiva fap­tu­lui că tinerii lor ocupanți nu suportă sin­guri toate costurile. Astfel, specializările fi­nanțate din fonduri publice se confruntă cu o cerere artificial de mare din partea unor tineri („valuri“ de economiști, in­gi­neri etc.) care, în timpul studiilor, nu su­por­tă decât o parte a costurilor școla­ri­ză­rii. Însă, având în vedere că specializările sunt finanțate pentru a răspunde în spe­ci­al salvgardării intereselor profesorilor, nor­melor didactice, birocraților etc., cos­tu­rile reale suportate de beneficiarii de ser­vicii (studenți, elevi etc.) se transferă în viitor prin dificultăți enorme la an­ga­ja­re, dată fiind discrepanța sus-pomenită. Astfel, tinerii români se pregătesc „ieftin“ pentru meserii fără cerere. Perioada lungă de căutare pe piața muncii (aproape un an de la absolvire) explică această ano­ma­lie.

12 Dec

Alternative şi soluţii private în completarea educaţiei de stat din România

joburi (640x241) (376x288)

OVIDIU NEACȘU, SoLib

joburi (640x241) (376x288)Pe măsură ce România a devenit o des­ti­na­ţie mai sigură şi mai interesantă pentru in­vestiţii, ocuparea locurilor de muncă nou create cu angajaţi calificaţi a devenit tot mai dificilă, fiind unul dintre factorii principali luați în calcul în analiza de risc a unei investiții. Iar prin calificați în­țe­le­gem angajați pregătiți în mod specific (nu doar tangențial) pentru acel loc de mun­că, la nivelul exigențelor momentului an­ga­jării, familiarizați cu noile tehnologii din domeniu.

Printre cauzele discrepanței dintre ce­re­rea și oferta de abilități se numără uzura morală a unora dintre ocupaţiile vechi, modificarea specificului şi cerinţelor lo­cului de muncă, viteza cu care tehnologia modifică metodele și lanțul de producție și inadaptarea educaţiei de nivel mediu şi superior la cerinţele unei pieţe a muncii tot mai dinamice, mai diversificate şi spe­cializate.

Sistemul educației de stat rămâne, aseme­nea majorității domeniilor administrate de stat, în urma vremurilor. Înființarea de noi școli profesionale ori universități de stat este, practic, inexistentă, adăugarea de noi secții ori facultăți în cadrul celor vechi, de asemenea, iar introducerea de noi cursuri în programele existente este greoaie și nu ține pasul cu schimbările unei economii globale dinamice.

În anul 1995, în şcolile profesionale din România învăţau peste 285.000 de elevi, iar numărul acestora a scăzut de aproape 11 ori până în prezent, astfel încât, la în­ceputul anului 2014, erau înscrişi mai pu­ţin de 26.000 de elevi în astfel de insti­tu­ţii de învăţământ.

Din aceste motive, unii dintre angajatorii care au dorit să îşi deschidă ori extindă afacerile din România au apelat la cursuri de calificare/recalificare suplimentare pentru angajaţii lor ori au deschis şcoli profesionale proprii, pentru a-şi asigura noi generaţii de potenţiali angajaţi ca­li­fi­caţi.

De exemplu, Școala Profesională Ger­mană Kronstadt (Brașov) oferă elevilor săi un program de trei ani, timp în care practica ajunge să ocupe până la 75% din timpul petrecut în școală. Școala oferă trans­port și masă pe perioada studiilor și o bursă lunară în valoare de 400 de lei (din care 200 de lei de la stat și 200 de lei de la angajatorii privați). Diplomele sunt recunoscute național și internațional, iar absolvenții au prioritate la angajare.

În Arad, fabrica de vagoane Astra a des­chis anul acesta școala profesională cu ace­lași nume, oferind cursuri de calificare în meserii conexe producției de material rulant, mentenanță și reparare de loco­mo­tive și căi ferate. Școala oferă burse de 300 de lei lunar elevilor care locuiesc în afara școlii și 100 de lei lunar celor care stau în cămin, iar locul de muncă la ab­sol­vire este asigurat, elevii având obligația de a lucra cel puțin cinci ani pentru Astra Vagoane Arad. Asemenea școlii din Bra­șov, și școala Astra urmărește diver­si­fi­ca­rea calificărilor oferite și realizarea de par­teneriate cu alți angajatori interesați.

Școala Profesională Germană Alba Iulia și Colegiul Tehnic Independenţa Sibiu (sus­ținut de Asociaţia Româno-Ger­ma­nă de Formare Profesională în Sistem Dual din Sibiu) sunt parteneriate public-privat ce folosesc resursele alocate de către stat și de către potențialii angajatori privați pen­tru oferirea de calificări cerute de pia­ța muncii din zonă. Județele Sibiu și Alba Iulia înregistrează unele dintre cele mai reduse rate ale șomajului din țară, atră­gând în ultimii ani mari angajatori din in­dustrie și servicii.

Una dintre cele mai des întâlnite com­pa­rații referitoare la sistemul de învățământ românesc este cea dintre școlile de stat și cele private ori dintre facultățile de stat și cele private, cel mai adesea fiind eviden­țiate fie performanțele mai ridicate ale ce­lor dintâi, fie costurile mai ridicate ale celor din urmă. Aceste argumente sunt utilizate pentru a discredita ideea că un sistem de prestatori privați de servicii de educație ar fi scump ori ineficient. Com­pa­rația dintre un sistem de stat, cu finan­ța­re practic nelimitată, gratuită și indepen­den­tă de rezultate, și concurenții săi pri­vați este însă una incorectă. Pentru a ve­dea cum ar funcționa școlile private, e mai realist să privim la segmentul îngust, dar în creștere, al școlilor de meserii și la modul în care apropierea de angajatori modelează programa, crește eficiența pre­dării, interesul elevilor și șansele de an­ga­jare ale acestora.

12 Dec

Educația: între înflorirea persoanei și pregătirea pentru piața muncii

MIHAI-VLADIMIR TOPAN, Academia de Studii Economice

Natura paradoxală a educației (aceasta tre­buie să fie deopotrivă relevantă pentru viața reală, concretă, în care se înscrie și locul de muncă, dar și detașată, con­tem­pla­tivă, teoretică) se traduce cel mai ade­sea într-o dialectică ce opune, de pildă, învățământul ca bun public, subvenționat masiv de către stat („gratuit“) și mo­no­po­lizat sub o piramidă de structuri, de la in­spectorate la minister, învățământului in-house – neacreditat ca atare –, prac­ti­cat de anumite companii (vezi, de pildă, programele de tip management trainee ale multor companii mari de pe piața ro­mânească). Primul este egalitar, oferit în spiritul cetățenesc al „dreptului la edu­ca­ție“, dar în același timp în cădere liberă din perspectiva calității, cumulând o serie de probleme care au devenit locuri co­mu­ne: prost finanțat, birocratizat, unifor­mi­zat și „de masă“, corupt (vezi calitatea doc­toratelor ca simptom la vârf), populat cu absolvenți nu din primele eșaloane. Al doilea este mai elitist, selectiv și res­tric­tiv, mai pragmatic, dar îngust, parohial în preocupări, neatent la tolba mult mai lar­gă a marilor idei ce-ar trebui să ajungă pe umărul oricărei persoane educate. Primul o fi învățământ, dar „nu e ceea ce tre­bu­ie“ (din perspectiva pieței muncii; din pos­tura de cadru didactic în învățământul economic superior, mi-a fost dat de ne­nu­mărate ori să aud că absolvenții „nu știu să citească o factură“ sau că „habar n-au ce-i acela un conosament“); cel de-al doi­lea o fi ceea ce trebuie, dar nu e cu ade­vă­rat învățământ. Există ieșiri din această dia­lectică?

Mai întâi, să punctăm câteva false ieșiri. Prima este negarea însăși a problemei pe considerentul, expus în trecere, că cele două „sunt complementare“. Așa cum mașina personală și troleibuzul par, la pri­ma vedere, complementare ca mijloace de transport, dar, dacă judecăm mai atent, existența celui de-al doilea – gra­tuit sau ieftinit artificial – modifică sem­ni­fi­cativ utilizările ambelor mijloace (în sensul discoordonării dintre ele: de prea multe ori fie se suprapun, fie lipsesc am­bele, în funcție de ore și rute), așa și în­vățământul public (zis mai „teoretic“) și cel privat informal (să-i spunem „for­ma­rea la locul de muncă“) își pun mai de­gra­bă bețe-n roate reciproc sau se întrec în a se învinui unul pe celălalt de precaritatea generală a formării tineretului.

Nu mai insist, discuție lungă și intere­san­tă în sine. Ea deschide însă o altă pseudo-soluție la paradoxul educației în societatea modernă: cooperarea între cele două sfere în datele lor actuale. Cu alte cuvinte, me­diul educațional să importe tale quale formatori („traineri“) din practică, iar sfera practică să facă apel la educatorii (iarăși tale quale) din sfera educațională. Asta ține până la momentul (care, de re­gulă, survine rapid și frust) al descoperirii inadecvărilor profunde. Celor „din prac­tică“ le ies peri albi când aud de planuri de învățământ și programe analitice (sau când descoperă că primul lucru pe care tre­buie să i-l inoculezi studentului e in­te­resul). Celor din „academic“ li se pare cu totul nerăbdătoare, nerespectuoasă, auto­su­ficientă abordarea grăbită a sferei prac­ti­ce. Pendulăm undeva între pierderea de timp și erodarea standardelor, cu o po­si­bi­lă întâlnire (compromis) la mijloc, într-un fel de manelizare a educației.

Pentru a încheia într-o notă mai opti­mis­tă, să punctăm și o posibilă ieșire: întoar­ce­rea educației către viață, prin liber­a­li­za­rea ei fundamentală. Adică recuperarea ei în sferele din care a fost – prin mo­nop­o­li­zarea statului – alungată: în familie, în bi­serică, în sfera afacerilor, în cluburi, aso­ciații sau fundații etc. Am tot mai acut senzația că ne-am obișnuit să numim „edu­cație“ doar o fâșie extrem de îngustă din întregul spectru posibil. Și asta mai ales când vine vorba de formă sau format. Dacă „educație“ înseamnă doar serie de curs sau grupă de seminar, în locuri anu­me, în bucăți temporale stan­dardizate, în maniere de transmitere anume, după or­ga­nizări standardizate ale materiei anume, atunci e de la sine înțeles că alte forme de edu­cație nu vor mai fi numite sau acre­di­tate ca atare. Iar rezultatele posibile în sfe­ra acelor alte moduri educaționale sunt acum revendicate de la șablonul educa­țio­nal oficial care nu poate decât să dezamă­gească. Educația ar trebui, în fond, să fie la fel de diversă ca viața. Numai lăsată în grija cooperării sociale libere (care ar fi, în același timp, o concurență și un proces de testare și descoperire) s-ar putea mo­dula suficient încât să recupereze și dezi­de­ratul dezvoltării personale (sau înfloririi umane), dar și pe cel al adecvării la piața muncii. Altminteri, așteptăm simfonii de la cutiuțe muzicale.

Copyright © 2014-2015. Toate drepturile rezervate.
↑